Valentina
Balaban – Sincopa destinului (editura Pim, 2018): Parcă anume spre a se rupe de trecut, de
poezia de până acum, Valentina Balaban aprinde, în acest nou volum al său,
Sincopa destinului, pana nouă a scrisului său, pornind pe noi drumuri de exprimare
poetică, chiar dacă poezia este parcă mereu încuiată cu trei lacăte ruginite,
pecetea de mir a poeziei dezleagă aceste nebănuite și atât de tainice intrări. (recenzie semnată de scriitorul Emilian Marcu)
Eliberând fluturii…
Sentimente
franjurate
pe
trei raze menite
prin
patru ochi
ce
sorb stelele din oglinda
apelor
unduite
de
vântul ce mângâie plete feciorelnice
în
cinci direcţii cu zece îmbrăţişări,
din
tandemul iubirii,
îmbobocite
pe-o clipă,
într-un
sărut,
ce, eliberând
fluturii
unicităţii,
anulează
curgerea clepsidrelor.
Nimbul zâmbetului
Melancolia
şerpuieşte din letargia nădejdii,
căutând
aripa zorilor prinsă-n
nimbul zâmbetului descătuşat
către
pulsul privirilor,
spre
orizonturi fecunde.
Paşii
navighează peste arcadele timpului
povestea
judecată apoi...
dintr-un
fir prăfuit în suflare ţintit
prin
nimbul miilor de ploi...
cu
zâmbete noi...
Elfii
Paradoxul
clipei evadează
din
bârlogul spiritual, înfometat
strategic
prin evenimente…
La
masa orizontului,
elfii restaurează
optimismul
dezvăluind
aromele ineditului
ce
bântuie prezentul negociat
în
opţiuni germinate floral,
prin
mesajul tăcerilor
dezrobit
în pacea pulsului
şi
curiozitatea impulsului
din
şoapte…
La cingătoarea infinitului
Înşiraţii
clipelor pe osatura
acţiunilor
din tendonul lui Ahile
între
coastele vântului,
scurgerea
sevei în vecernia
astrală,
descifrează tonul energiilor
pe
scene pregândite
spre
clipe plasmatice…
ce
rulează scalpuri la cingătoarea
infinitului însemnat
dintr-un
mister cu prezent efemer…
Copyright © 2018 Valentina Balaban
Utilizarea
integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
autorului.