***
încă tineri într-un uber
la radio tequila sunrise
liniștea spărgându-se de clădirile înalte
o bătrână hippie vorbind singură
trăgând cu poftă din țigară - eu, în câțiva ani
și toate lucrurile pe care nu le spunem
e sâmbătă
și ne ținem strâns de mână
flash-uri pe retină
să nu-mi scape nimic
acum văd mai clar
că viața reală e alta
cum mi-ai spus odată într-un pub
după ce am fentat moartea
în principiu
e oboseală
și nevoie de mâini calde
să te conducă spre ieșire
e teamă
și ocazional zile bune
spune-mi
unde crezi că începe și se termină
realitatea?
cum separi imaginația
de amintiri?
Quiet zone
am împărțit o acadea
înainte de răsărit
masacrul din mine pe mute
e ceva vulgar în incoerență
dar mai ales
în ce nu rostești cu voce tare
ai nevoie de tehnici exacte
taci aici și acolo,
reglează-ți pulsul, fă diferența,
mergi mai departe.
degeaba îți arunci timpanele
zgomotul real vine din tine
soarele a luminat treptat
atâtea vieți insalubre
Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Andreea Luise Stana
Citește aici: Andreea Luise Stana – O să uităm
Copyright © 2024 Andreea Luise Stana
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.