dacă viața e vis
trăiește dormind.
renunță la carieră.
motivație.
planuri de viitor.
poveștile de succes prelinse pe sticlă.
lasă lupta pe seama orbilor,
întinde-te pe mijlocul străzii
și oprește totul.
oricum cea mai bună versiune a ta
e aia din care tu lipsești
cu desăvârșire
încă în lucru, cred...
orice confesiune e o formă
de automutilare
mă uit la mine
un petic de chelie
ochelari negri și groși
iluzia unei bărbi
a unei conștiințe
iluzia unui prieten
a unei voci
alta decât cea a ta
roagă-te pentru mine
când strivești cu degetele fragii sălbatici
de pe prispă
să nu găsesc confort în plânsul
micilor diletanți
să nu schițez nimic atunci
când mi se despică sângele
sunt omul mărunt de la capătul filmului
mi s-au întâmplat lucruri
nu m-am întâmplat eu lor
nu cred în schimbare
sondez un gol cât o viață aproape-ntreagă
& ar trebui să-mi devină de-ajuns
cândva
la un moment dat
probabil
nu cred în schimbare
cred că între cel de ieri
și cel de azi
sunt despărțiți de un loc
cu lumină și verdeață
iar eu...
eu nu mai țin minte când
a plecat unul
și a venit celălalt
23:59
ce se poate spune despre mâna care
tremură pe clanță
înainte să deschidă ușa
despre terorile peisajului comun
culorile șterse-ale apartamentului
în care stai cu chirie
dimineața la o cafea
te gândești în ce moduri
ai să-ți mai distrugi viața azi &
speri ca următoarea umilință
să vină măcar cu un dram de glamour
despre violența intimității
s-a scris prea puțin
damful acelorași cuvinte regurgitate
până la epuizare la masa de familie
berea cu gust de muncă silnică
tu le știi prea bine (iar travaliul tău
nu are-o zi marcată-n calendar)
ce se poate spune despre manechinele
adormite pe marginea drumului
despre fardul care ascunde zilele negre
țipătul închis în lemnul noptierei
there's fire where you are going &
nicio promisiune că nu vei ajunge
un alt diagnostic pus prost
reflexul vorbirii rămâne o boală autoimună
s-a făcut târziu pereții emană
amintiri cu foști & alte gangrene mentale
te-ai făcut blondă ți-ai pus aparat dentar
ca un cover-up pentru o crimă dintr-un
viitor ipotetic te gândești să ieși
s-aprinzi un cui să te proptești de-
azilul în care adulții vorbesc despre
geopolitică fotbal femei & criptomonede
there's fire where you are going &
nicio promisiune că vei căpăta vreun sens
Mrs. 45.
nu scriu ca să-mi răzbun jaful sistematic
pentru propriul bine am murit prea mult
să nu privesc butaforia grotească a geniului
cu cel mai basic plictis să nu văd în
obsesia reproducerii singura tragedie umană
de cursă lungă repetarea ratării ca opiat
al maselor de manevrabilitate noi doi lipiți
de ridurile jilave ale pereților sau toamna
înstrăinării mele că nimic nu e mai fad
decât romantismul post-traumatic
cu patimile lui gâtuite & poezia aia
stătută ca un playback intelectual ce nu face
omul pentru un f.utai cinstit și-o lingură
de ciorbă de cuvinte eu îmi ard măruntaiele
să mă-ncălzesc puțin voi v-o ardeți aiurea
să nu vă-nghită bezna minții ca-n visul unei
nopți de sorescu
cel mai simplu e să scrii despre dragoste
sau moarte din pielea celui ce omoară
tot ce iubește sau viceversa
chiar n-are importanță
să tragi chitara lângă tine
după ce-ai călcat pe cadavre &
poți fi sigur că nimeni
nu va mai vorbi de morții
întinși romantic pe covor
cel mai simplu e să scrii despre dragoste
despre inima țâșnind din altă inimă
ca toți psihopații ai limba dulce
& ieftină & piciorul
lângă lopată
acum trece-ți cu mâna prin păr
drege-ți vocea
fă-ne să te iubim & împușcă-te
devino o legendă
Citește mai multe poezii aici: Sebastian Hester
Copyright © 2023 Sebastian Hester (Adrian Buzatu)
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului