TINCUȚA HORONCEANU BERNEVIC - PASĂREA DIN OCHIUL MEU STÂNG

 

Tincuța Horonceanu Bernevic - Pasărea din ochiul meu stâng (editura Eikon, București, 2021): În „Pasărea din ochiul meu stâng” eul liric poartă răsfrângerea unei conștiințe de o religiozitate profundă, chiar dacă preaplinul sensibil inundă uneori peisaje nordice, toposuri afective unde lumina se închide iar sensurile devin mai puțin străvezii. Un cititor atent nu are voie totuși să se lase păcălit și înțelege că dispozițiile-de-o-clipă cu formă de alint sunt mai degrabă tonuri literare, în spate rămânând un om cald și a sa neîntreruptă experiență poetică. Dacă ar fi să găsesc un motiv recurent și evident reprezentativ pentru întregul volum, acesta ar fi fără doar și poate cel al zborului, în formele lui esențiale: zborul ascendent (cum altfel ați putea întreba!), apoi zborul ca act al ratării de-o clipă în raport cu Divinitatea, zborul simulat în trenajor, zborul către lumea copilăriei ori zborul către valea suspinelor. (...) Tincuța Horonceanu Bernevic trăiește autentic poezia, reușind de fiecare dată să se salveze evitând luxuriantul ori alte formule gratuite, atât de prețuite astăzi. La final, înțelegi că zborul poate fi moarte pentru cei nepregătiți, dar și unica cale către pădurea de lumină. (extrase din recenzia Poezia ca ceremonie a vieții, semnată de criticul Marius Manta, publicată în revista Poezia)

Dumnezeul păsărilor

Liniștea a țesut plase pentru păsări
stau resemnate în spațiul dintre cer și pământ
recunoscând în zbor germeni de viață
pădurea de aripi e o maree de zbateri
trece peste buza amiezilor
ca un vin licoros cu puteri tămăduitoare
pasărea umbrei mi-a fremătat aerul
și eu nu am urmat-o
în nesupunere oarbă
m-am abătut de la cale
miruindu-mă sub ploi păcătoase
eu nesupusa nu am văzut țărmul
mi-am lăsat pașii în nisip
zbor frânt către ploile de aur ale lunii

povestea se țesea în zile lungi
șapte la număr
trudindu-mi aluatul de suflet pe masa olarului
până la desăvârșire
povestea se spunea șoptit celor ce vor gusta din lumină
stătea pe buzele sfinților
în urechile oropsiților
în ochii celor ce caută
povestea zboară descătușată
peste trecerile firii înainte și înapoi
căutând albul neatins de umbră
pe care să-l plămădească în cuib

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Tincuța Horonceanu Bernevic, Tincuța Horonceanu Bernevic – Poezia perfectă, Tincuța Horonceanu Bernevic - Când totul era verde, Tincuța Horonceanu Bernevic - Poeme

Este autoarea blogului: Petrecere în lumea celor mici

Copyright © 2021 Tincuța Horonceanu Bernevic
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului