meta-realitate
sunt
sau nu sunt
zorii aceștia
și-ai celeilalte
zile nevăzut revărsându-se pe undeva în altfel de jerbe?
vreau să aud ce spune vrăjitoarea asta
bătrână
încă bolborosindu-și agonic descântecul în ibric
să știu ce mă mai poate urni
ce anume mă mai poate salva
în afară de-această cafea
care fierbe
bal fratricid
perfect deghizați: tu Cerșetoarea eu Învingătorul!
nici nu-i nevoie să spunem că visul nostru de doi
s-a dat la schimb cu-njurăturile de castă
nici că în cont inima ne-a slăbit
că bunurile ei s-au dus ca de haram (ține minte: contează farmecul
el fierbe sub cele patru ace înfipte până în creier)
hai să intrăm
indiferenți la cartea cu noroc
în sala de bal (selectul bal fratricid)
sunt gata
să donez ce-a rămas: contul nostru de nemurire
numai până-n zori valid
perfect deghizați: tu Cerșetoarea eu Învingătorul!
nici nu-i nevoie să spunem că visul nostru de doi
s-a dat la schimb cu-njurăturile de castă
nici că în cont inima ne-a slăbit
că bunurile ei s-au dus ca de haram (ține minte: contează farmecul
el fierbe sub cele patru ace înfipte până în creier)
hai să intrăm
indiferenți la cartea cu noroc
în sala de bal (selectul bal fratricid)
sunt gata
să donez ce-a rămas: contul nostru de nemurire
numai până-n zori valid
un rest de zi
o să orbească
până la urmă și-această hulpavă zi
încă pot vedea cum se clatină
o aud încă
alunecând de perete încet
în sfârșit pot încă să-mi închipui cum cade
ca un păcat
implacabil
dar luați-o de pe fața mea:
împunge prin ochiul abia dezamorsatei neodihne
ceva din buzunarul ei kaki
ceva
ca botul unei grenade
dar e chiar botul unei grenade restul ăsta de zi:
noapte bună somn luminat
o să orbească
până la urmă și-această hulpavă zi
încă pot vedea cum se clatină
o aud încă
alunecând de perete încet
în sfârșit pot încă să-mi închipui cum cade
ca un păcat
implacabil
dar luați-o de pe fața mea:
împunge prin ochiul abia dezamorsatei neodihne
ceva din buzunarul ei kaki
ceva
ca botul unei grenade
dar e chiar botul unei grenade restul ăsta de zi:
noapte bună somn luminat
ce am găsit
am aprins tot ce se mai putea aprinde
(candelabrele își probaseră nevinovăția: erau simplu decor)
și-am adus veioze
lanterne mari cu fază lungă lanterne mici
și mai lacome
de întuneric
lămpilor de veghe le-am smuls abajururile care mai mult încurcau
altfel de lumină au adăugat lumânările candelele
– și nu am găsit
atunci am stins peste tot și-am căzut istovită
în cădere
mâna oprindu-mi-se pe o măsuță joasă cu obiecte amestecate
mâna a pipăit a umblat
și așa pe întuneric pe bâjbâite
am găsit
în sfârșit
ce?
păi
prin interioarele alea în principiu greu de iluminat
prin tainițele subterane
cine mai știe ce puteam eu
pe la vreo șaisprezece ani
găsi?
am aprins tot ce se mai putea aprinde
(candelabrele își probaseră nevinovăția: erau simplu decor)
și-am adus veioze
lanterne mari cu fază lungă lanterne mici
și mai lacome
de întuneric
lămpilor de veghe le-am smuls abajururile care mai mult încurcau
altfel de lumină au adăugat lumânările candelele
– și nu am găsit
atunci am stins peste tot și-am căzut istovită
în cădere
mâna oprindu-mi-se pe o măsuță joasă cu obiecte amestecate
mâna a pipăit a umblat
și așa pe întuneric pe bâjbâite
am găsit
în sfârșit
ce?
păi
prin interioarele alea în principiu greu de iluminat
prin tainițele subterane
cine mai știe ce puteam eu
pe la vreo șaisprezece ani
găsi?
nimic nou
lămpi și megafoane de top fac drum
amplifică luminile
azi ca și ieri din primul rug aprinse
și strigătele
născute din prima izbândă a trupului împotriva durerii
numai umbre recente răzbesc prin zidurile groase
mai groase cu fiecare mileniu cu fiecare magic
câștig
cu fiecare suflet
pierdut
printre fragedele tufe de tuia
altfel
lămpi și megafoane de top fac drum
amplifică luminile
azi ca și ieri din primul rug aprinse
și strigătele
născute din prima izbândă a trupului împotriva durerii
numai umbre recente răzbesc prin zidurile groase
mai groase cu fiecare mileniu cu fiecare magic
câștig
cu fiecare suflet
pierdut
printre fragedele tufe de tuia
altfel
nimic nou: îngheață pe caldarâm
roua sângelui înșelat
de mersul tot mai tropotitor al unei furnici
– aleluia
(poezii din volumul Singurătatea e atemporală, editura 24:ore, 2020)
Citește aici mai multe poezii și profilul autoarei: Gabriela Chiran, Martor între lumi paralele, Tot mai simplă, viața!
roua sângelui înșelat
de mersul tot mai tropotitor al unei furnici
– aleluia
(poezii din volumul Singurătatea e atemporală, editura 24:ore, 2020)
Citește aici mai multe poezii și profilul autoarei: Gabriela Chiran, Martor între lumi paralele, Tot mai simplă, viața!
Copyright © 2021 Gabriela Chiran
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.