Primăvara sunt eu...
Primăvara sunt eu,
Auzind pătrunderea zorilor,
în liniștea
pământului.
Ascunzându-mi lacrima
în timp nemăsurat,
intuind
orologiul pomilor,
sub urmele zăpezilor,
trezind pământul de sub aburul
cerului,
într-o picătură de rouă
rugându-mă,
de culoarea petalelor,
în absența vântului,
la ivit de tulpini și verde,
din iarba ce crește;
semănând frumusețe
pe pământ și iertare, iar
vântul ce dispare,
în timp ce graiul e cuprins
în două mâini să tacă,
e adierea ușoară a lui, grăbindu-mă
să îmi anunț
vestirea.
Iar dacă sunt
primăvară,
toate cele întâmplate
îmi îmbătrînesc chipul,
și caut să resimt
fiorul
dulce al iubirii,
păcii și cunoașterii,
luminii și al frăgezimii, din care -
cunosc - mă retrag, și iar, și iar,
înving acest amar.
Ce trist cântă pasărea
Ce trist cântă pasărea
Aci, unde sunt,
Mi-i dorul cărunt,
Mi-i Glas, să-L ascult,
Mi-i ora impusă
Să mă trezesc,
Și când ochii mei
Cu plâns se hrănesc.
Și când ceru-albastru
Întâmpină zorii,
Ce trist cântă pasărea
Și fulguie norii...
Și cerul se înclină la orizont,
Apasă, de-mi lasă sufletul bont,
Și, totuși, ce zi se întoarce, grăbind
strigăt sihastru, închis într-un zid?..
Și, totuși, e alb, dintr-un negru,
ca ieri,
Mă chem și te chem,
alb-negru, să speri.
Ea vine, se-agață
Speranța, sperarea,
Cum noaptea, ce iată
A fost... și dispare...
Ce trist cântă pasărea
Aci, unde sunt,
Mi-i dorul cărunt,
Mi-i Glas, să-L ascult,
Mi-i ora impusă
Să mă trezesc,
Și când ochii mei
Cu plâns se hrănesc.
Și când ceru-albastru
Întâmpină zorii,
Ce trist cântă pasărea
Și fulguie norii...
Și cerul se înclină la orizont,
Apasă, de-mi lasă sufletul bont,
Și, totuși, ce zi se întoarce, grăbind
strigăt sihastru, închis într-un zid?..
Și, totuși, e alb, dintr-un negru,
ca ieri,
Mă chem și te chem,
alb-negru, să speri.
Ea vine, se-agață
Speranța, sperarea,
Cum noaptea, ce iată
A fost... și dispare...
Să nu te înfurii
Să nu te înfurii când ești dezonorat,
Și Iisus a fost țintuit alături de tâlhari,
Considerat cel mai tăcut înverșunat
Și dus de către cei mai mari misionari.
Așa și tu, ai fost de acei tocmai văzut
Ce-și împletesc, își țes iscoade mute,
Ce se amăgesc în mințile lor ciunte,
Așa și tu ești cel ce-ai fost păscut.
Mielule sfânt, degrab' te vor aduce
Pe masa Paștelui, în tavă de ospăț,
Te rog, iubite Sacru, ascultă-mă, semeț,
Cum limba de păgâni pe toate le distruge.
În Postul Mare, aspră fie-ți rostuirea,
Dezleagă-te, crucificat, din abator,
Și spiritului larg dă-i grai umilitor,
Să nu te înfurii când ești dezonorat,
Și Iisus a fost țintuit alături de tâlhari,
Considerat cel mai tăcut înverșunat
Și dus de către cei mai mari misionari.
Așa și tu, ai fost de acei tocmai văzut
Ce-și împletesc, își țes iscoade mute,
Ce se amăgesc în mințile lor ciunte,
Așa și tu ești cel ce-ai fost păscut.
Mielule sfânt, degrab' te vor aduce
Pe masa Paștelui, în tavă de ospăț,
Te rog, iubite Sacru, ascultă-mă, semeț,
Cum limba de păgâni pe toate le distruge.
În Postul Mare, aspră fie-ți rostuirea,
Dezleagă-te, crucificat, din abator,
Și spiritului larg dă-i grai umilitor,
Să chemi la masa ta să vină omenirea.
Miel frânt, deznădăjduit, fiert, copt,
Pe toate tavele cu limbi de foc din lume,
Învii, sfântule, învii, din staul și din cort -
Cu deznădejdea toate sunt o goliciune.
Tu să ne înlăcrimezi, cu a tale daturi,
Cum un parinte bun își alină născuții,
Miel blând, Iubire a crucii din canaturi,
Iisuse sfinte, nu ne lepăda, trup al virtuții.
Suflet de om, ce n-a învins încă tot răul,
Asfinte ceasul, în formă de balenă,
Să ne înghită pot și să ne ducă-n hăul
Lor preschimbat în gură mare de hienă.
Trezește-ne, Miel mare și mic, ca o răsplată,
Că ne iau pielea, și-o presoară, s-o despartă,
Sus, la Golgota, pe funia grea, îndoliată,
Învii, Tu, pacea mea... suflarea mea binecuvântată!
Pe toate tavele cu limbi de foc din lume,
Învii, sfântule, învii, din staul și din cort -
Cu deznădejdea toate sunt o goliciune.
Tu să ne înlăcrimezi, cu a tale daturi,
Cum un parinte bun își alină născuții,
Miel blând, Iubire a crucii din canaturi,
Iisuse sfinte, nu ne lepăda, trup al virtuții.
Suflet de om, ce n-a învins încă tot răul,
Asfinte ceasul, în formă de balenă,
Să ne înghită pot și să ne ducă-n hăul
Lor preschimbat în gură mare de hienă.
Trezește-ne, Miel mare și mic, ca o răsplată,
Că ne iau pielea, și-o presoară, s-o despartă,
Sus, la Golgota, pe funia grea, îndoliată,
Învii, Tu, pacea mea... suflarea mea binecuvântată!
Poem
Mi-aș prinde sufletul
pe ramuri...
Dacă observi,
doar mugurii
le conturează din nou tinerețea,
verticalitatea,
ascensiunea,
ardoarea.
Când e frig,
de parcă nu ar exista crengi,
ci copaci total goi,
purtând brațele în jos,
căutănd în pământ.
La rădăcini,
pătrunzănd în taina trecutului,
se luminează în întuneric și răsar flori.
Doar cel care a rezistat în frig,
asemeni unui Arhanghel,
care urcă scări către infinit,
ar putea descifra,
smerenia unui pom ce
primăvara prinde aripi,
iar ramurii
simt
circulația sângelui,
de la rădăcini,
a sevei,
a schimbului de energii.
Iar dintr-odată
ai convingerea,
cum că acele rădăcini,
ce trăiau ascunse sub pământ,
sunt ramurile,
ce iată-iată se vor umple
cu flori, să cadă, albind fața pământului,
atât de inmiresmată
e lumea interioară, dacă o iubim.
Atăt de goi sunt pomii singuri,
și ar trebui să ningă mai tot timpul,
dar a fost să se mobilizeze
cea care rezistă goliciunii
îmbrăcate în muguri
și de atunci
a intrat în suflet primăvara.
Mi-aș prinde sufletul
pe ramuri...
Dacă observi,
doar mugurii
le conturează din nou tinerețea,
verticalitatea,
ascensiunea,
ardoarea.
Când e frig,
de parcă nu ar exista crengi,
ci copaci total goi,
purtând brațele în jos,
căutănd în pământ.
La rădăcini,
pătrunzănd în taina trecutului,
se luminează în întuneric și răsar flori.
Doar cel care a rezistat în frig,
asemeni unui Arhanghel,
care urcă scări către infinit,
ar putea descifra,
smerenia unui pom ce
primăvara prinde aripi,
iar ramurii
simt
circulația sângelui,
de la rădăcini,
a sevei,
a schimbului de energii.
Iar dintr-odată
ai convingerea,
cum că acele rădăcini,
ce trăiau ascunse sub pământ,
sunt ramurile,
ce iată-iată se vor umple
cu flori, să cadă, albind fața pământului,
atât de inmiresmată
e lumea interioară, dacă o iubim.
Atăt de goi sunt pomii singuri,
și ar trebui să ningă mai tot timpul,
dar a fost să se mobilizeze
cea care rezistă goliciunii
îmbrăcate în muguri
și de atunci
a intrat în suflet primăvara.
Lilia Manole (n. 26 octombrie 1972): Scrie poezie, poeme, eseuri, critică literară. Profesor de limba română și traducător. Absolventă a Facultății de Litere din cadrul Universității de Stat “Alecu Russo” din Bălți (teza de licență: Postmodernismul anilor ‘80 pentru literatura română din Basarabia). Lilia Manole a debutat publicistic în anii de școală, când a scris și a publicat câteva mici articole și reportaje din viața școlii în ziarul raional. Ulterior primele sale încercări literare au fost evidenţiate de revista Orizont. A debutat cu poezie în 2014, în săptămânalul Literatura și arta (redactor-șef poetul și academicianul Nicolae Dabija). A colaborat cu Radio Zidul, lansând, în octombrie 2014, o emisiune despre Istoriile literare, împreună cu redactorul-șef al radioului, poetul C. Bodnărescu (rezultatul: O altfel de istorie a Literaturii române, în 3 volume, publicate la Editura Singur din Târgovişte, condusă de Ștefan Doru Dăncuş). În perioada 2015-2016 a fost redactor la revistele de spiritualitate universală Regatul Cuvântului și Sfera Eonică ale Ligii Scriitorilor din România și Societății Scriitorilor Români. Din 2016 este redactor şi apoi redactor şef la Ziarul Românilor de pretutindeni Radio Metafora, editat în Bălți (Moldova), Constanța (România) şi în S.U.A. (Director adjunct Octavian Păun). A publicat în revistele: Literatura și Arta, Orizont, Regatul Cuvântului, Sfera Eonică, eCreator, Confluenţe literare, Ziarul Românilor de pretutindeni Radio Metafora, Banchetul, Boema, Zemra Shqiptare, Biblio Polis ș.a.
Premii pentru activitatea literară:
Trofeul festivalului (la Festivalul Internațional de Poezie "Renata Verejanu", 2016)
Premiul de Excelență (la Festivalul Național "Leonida Lari", 2019)
Premiul 1 (la Festivalul de Poezie “Ana Podaru”, 2021)
Premiul Special (la Festivalul Internațional de Poezie “Grigore Vieru - Sunt iarbă, Mai simplu nu pot fi”, organizat de Societatea Culturală Apollon, 2021)
Prezențe în antologii:
Poduri de dor către bunici (Onești, Bacău)
Valsând printre cuvinte (Editura Amanda Edit Verlag, București)
Antologie de poezie și eseuri (Renata Verejanu)
Dincolo de veșnicie (Editura Amanda Edit Verlag, București)
Antologia antologiilor „Cu Patria însuflet” (vol. 4, Editura Naţiunea, Bucureşti)
Antologie de versuri și eseuri (editată cu sprijinul civic al Academiei Europene)
Basarabia sufletului meu /The Bessarabia of My Soul/ O colecție de poezie din Republica Moldova (versiune bilingvă română-engleză)
Poduri de dor către bunici (Onești, Bacău)
Valsând printre cuvinte (Editura Amanda Edit Verlag, București)
Antologie de poezie și eseuri (Renata Verejanu)
Dincolo de veșnicie (Editura Amanda Edit Verlag, București)
Antologia antologiilor „Cu Patria însuflet” (vol. 4, Editura Naţiunea, Bucureşti)
Antologie de versuri și eseuri (editată cu sprijinul civic al Academiei Europene)
Basarabia sufletului meu /The Bessarabia of My Soul/ O colecție de poezie din Republica Moldova (versiune bilingvă română-engleză)
Volume publicate:
Cuvinte nestinse (prefața Teo Theodor Marșalcovschi, Editura Amanda Edit Verlag, București, 2015)
Fluviul viselor noastre (volum bilingv română-albaneză, împreună cu Luan Maloku, traducere Baki Ymeri, Editura Amanda Edit Verlag, Bucureşti)
Până mai sus de păsări (Editura Fundaţiei Culturale “Ion D. Sîrbu”, Petroşani, 2018)
Cuvinte nestinse (prefața Teo Theodor Marșalcovschi, Editura Amanda Edit Verlag, București, 2015)
Fluviul viselor noastre (volum bilingv română-albaneză, împreună cu Luan Maloku, traducere Baki Ymeri, Editura Amanda Edit Verlag, Bucureşti)
Până mai sus de păsări (Editura Fundaţiei Culturale “Ion D. Sîrbu”, Petroşani, 2018)
Copyright © 2021 Lilia Manole
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.