Politica privind datele cu caracter personal poate fi consultată aici:

28 apr. 2021

ANGELA NACHE MAMIER - SCARA B APARTAMENTUL 3

 


Angela Nache Mamier - scara b apartament 3 (Editura Vinea, 2014; ediția a 2-a, 2018; volumul reuneşte o parte din poemele publicate de autoare în românia, între 1977 şi 1985 – an în care a plecat în Franța - în presa literară: Astra, Luceafărul, Vatra, Tribuna, Braşovul literar şi artistic, România literară şi în volumele Miraculum şi Femina – publicate la editura Dacia, Cluj-Napoca, în 1982, respectiv 1985): Angela Nache Mamier a reuşit prin poezia sa să-şi clădească o pavăză a sinelui credibilă estetic, mizând, fără ezitare, fapt nu la îndemâna oricui în anii ’80, nu în mică măsură pe etic şi pe politic. Prin această pavăză a reuşit, deopotrivă – şi de aceea, privind în timp, e limpede că este o invingătoare! – să-şi protejeze cu rigoare şi sufletul, şi conştiinţa. (extras din prefața volumului – „vom scrijeli şi muri până la poezie / s.o.s.” – semnată de Nicolae Tzone)


rug

m-ating de tot să pot pricepe
chiar dacă nu dintru-nceput
poemele sunt îndoiala
în trupul de sub spartul scut
şi-i prea stupid în cortul vostru
în care voi cu sacii plini
vă daţi în petec ori de-a surda
numai poetul peregrin
nemulţumit de-aşa scofală
se lasă-ncinerat pe crini.


visează

doldora de suflete autobuze poticnite
tocmindu-se cu gesturile șoferului care
frânează
anapoda papă seminţe scuipă
ne rânduiește ca pe nişte cartofi
într-un sac fără fund
cei ce coboară sunt frenetic aplaudați
mama și copilul gânguresc la geam
cu tot ce are controlorul pătrunde
ne vorbește la obiect
tu rămâi tu cobori altul la rând
o rază incoerentă de lumină
înviorează
sudoarea frunţii și-a brațului moleșit
prin geamul aburit abia se mai vede
lumea de-afară
nici acolo nu-i viața ușoară îmi spun
atât de intens să gândești încât să nu vezi
îmbulzeala haotică
să nu te crezi doamne ferește în acest autobuz
să-i deschizi sufletului tot mai chemătoare ferestre
să-l faci fericit să-l împestrițezi cu vise chagall
cai pereţi verzi peste putinţă


cât încă

cât lunec pe partea arsă a palmelor
cât apa oglinzii m-ascultă
tânără femeia din unde
mângâie o pasăre flamingo şi cântă
«nimeni nu afle ce e-n inima mea
cine ca mine astfel şi-a vrut-o»
port încet sacoşa cu pâine rotundă
limbile ceasului meu o lingură mare
şi mică-n
tăcerea şi frica sublime
urzind suspinele-n faţa de masă neutră
ce hotar ruginit îmi rămâne în luptă
trec rufe şi vase şi gânduri de aur
rotindu-le într-o singură lacrimă lungă
cu stânga ţin umerii păsării-n sus
dreapta apropie-ncet de ureche
farfuria adâncă


vară 1981

nu ştiu care este bumbacul rege al verii
nici accesoriile modei la soarele anului acesta
nici alimentaţia nici tiparul fericirii
măcar un sezon
nici gândul super-dens super-colorat
care duce la buna igienă a vieţii
să renasc în măcar vitalitatea imaginaţiei
îmi doresc să trăiesc mai aproape de natură
în sânul şi-n ritmul ei ce să zic
fără griji ori constrângerile civilizaţiei
dacă tot amân pe mâine vacanţele
soarele libertatea ora rochiei
decoltate subţiri
exersând farmecul şi umorul bucuria
dragostea viitorul bogate-n arome
din memorii mă susţin şi desprind
tânără activă fierbinte
mi-e foame de cântec şi-mi cânt
aflu de care părţi ale lumii mai sunt
molusca durerii sparge nisipul neliniştii
plâng femeieşte bâzâi deci cutreier închipuiri
discurile soarelui mă reţin în destin
sper să trăiesc o mie şi una de vieţi fabuloase
în undele câtorva raiuri albastre
unde luminează poeme cu sau fără cuvinte


bilețelul de pe masă

mănâncă de pe masă cu pâine
bea lapte fă-ţi lecţiile aspiră praful
nu te hîrjoni cu cătălin nu deschideţi uşa
la nimeni dormi citeşte poveşti te sun
pe la cinci de la muncă
îţi aduc ceva dacă eşti cuminte
nu umbla cu chibriturile
deschide televizorul
nu fă firimituri
dacă ieşi afară ia-ţi cheiţa la gât
nu te sui în corcoduş
joacă-te-n faţa blocului
nu ţipa-n scară că ies pensionarii
repetă tabla înmulţirii cu 6
te iubeşte mama cu dor
citeşte însă biletul
aşa puişor


scara b apartament 3

dacă patru etaje şi-au întins rădăcinile
în filele răvăşite de la primul etaj
unde-apartamentul pare dus la cer
dus prin aer condus de-un umăr stingher
rezultă că poezia e proprietara acestor încăperi
confort unu gaze la bucătărie

nivel efemer
face mâncare şterge mătură calcă florile
viselor pe pereţi
circulă salariată-n olimp
decupează clişee colorate speranţe
se dedă schimbării la faţă-a
pământului
cere cheia de la uscătoria iluziilor
ca pe o mare favoare
împrumută de la vecina amabilă cine ştie ce fleac
bea cafea de damă merge des dus-întors
prin pozele călătoriei de nuntă
scutură buchetul miresei mânjit de iluzii
amintirile spală ori încarcă memoria
frământă miresme vise spectaculare
poezia de azi nu face paradă de vorbe
se dedă schimbării la faţă-a pământului
dintr-un punct fix cenuşiu
chiriaşă la bloc instalată


Citește aici mai multe poezii și profilul autoarei: Angela Nache Mamier
Citește aici: Angela Nache Mamier - Insomnii

Copyright © 2021 Angela Nache Mamier
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.