GABRIELA TROTUȘ - TREC VERI PESTE NOI

***

Vrei tu, străinule,

să treacă veri peste noi?

Într-o jumătate de inimă

stau păsări asurzite de ploi

În cealaltă jumătate de inimă

vrei tu, străinule,

să-mi vorbești despre vară?

doar până când iasomia se scutură

apoi, să ne oprim după nori

departe de lumea de-afară!

***

Noaptea, îmi lipesc fruntea de cer.

Vin stele peste pleoapele mele obosite

să-mi arate lumea ascunsă

de cealaltă parte a universului.

Nicio vorbă, nicio atingere,

doar un miros fin de trandafir

și atât de multă iubire.

***

În noaptea asta, când abanosul dă în miez

mă găsești lipită de poarta dintre lumi,

să fiu în calea sânzienelor care-și vântură straiele

Pe după coloanele viselor îmbrac rochie de sânziană

mă las lin, fără cer, peste bratele lui.

Știu de pe acum...

voi fi lunecare și mă va scăpa printre degete

pentru că sunt atemporală, eu, povestea nicicui.

***

Uneori, în puterea nopții

cred că inima mea nu este în mine,

este în tine

Și de acolo bate atât de tare

cum ar bate vântul

peste un ocean de neliniște

Apoi, se potolește și pot să simt

ce frumos se lasă zorii în noi.

***

Trăim în prezent?

Adică, suntem suma experiențelor prin care am trecut, le-am dovedit sau ne-au dovedit.

Ne-am îndrăgostit de locuri , de oameni, ne-a trecut, am evadat în viitor.

Cum trăim în prezent?

…Scurt și din scurt pentru că și clipa prezentă rămâne în urmă iar privirea noastră este deja ațintită spre cea care urmează.

Cât trăim în prezent?

Nu știu, cred că atât cât simțim cald, rece, mirosul de vanilie sau de osteneală, orice, preț de o atingere sau… cât iubim,

fără iubire doar supraviețuim!

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Gabriela Trotuș și Gabriela Trotuș - Femeia cu chipul târziu

Copyright © 2020 Gabriela Trotuș

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.