Bătrânul uitat pe un pat nespălat
Nici viața nu-l vrea
Nici moartea nu-l ia
Și zace
Și plânge
Și inima-mi se frânge
Când văd perfuziile
Ce curg
Și curg
Ca ploi nemiloase
În venele-i roase
Și plosca ce strânge
Urina cu sânge
Se umple
Se umple
Cu gândurile-i sumbre
Iar amintiri adunate
Nu îi mai dau pace
Nici noaptea când tace
Când zorii se revarsă iară și iară
Începe să strige
Căci începe să doară
Și se roagă
Se roagă
Și iarăși se roagă
Dar nu-i vreme pentru moartea-i
Eternă
Finală
Nici vreme de mângâiere
Sau de alinare
Numai și numai întristare
Căci nimeni nu vine
Nimeni nu vine
La bătrânul uitat pe un pat nespălat
Mai am
un singur gând...
Perfuzia se scurge lent
Hrănind un trup defect
Pe care nimicul îl pândește
Ca un pescar ce prinde pește
Cu un năvod ca o împărăție
În care mai trage alți o mie
Astfel și neantul hâd
Ascuns în chip de înger răzând
Îi mângâie creștetul blând
Așteptând, îngânând
Să fie doar piele și oseminte
Așa într-o zi pe toți vă voi prinde...
Iadul promis în pagini vechi de Biblie
E raiul micuțului ros de chimioterapie
Căci nu mai are putere să respire
Ori să simtă mirosul tău, trandafire
Gâtul îi este numai o gâlmă
Iar părinții neîncetat se tot adună
La patul lui cenușiu din spital
Cum s-au însoțit cu ani în urmă la altar
Când el era doar un vis întrezărit
Pe un cearceaf în nuanțe de zenit
Dintr-o iubire bună cu ceva timp în urmă
N-a mai rămas decât cam așa, o brumă...
De când a căzut el bolnav
Mama și tata se ceartă neîncetat
Așa cum în aste ultime clipe
Amândoi încep să urle, să țipe
Și strigă după medici -
S-au făcut toți mici
Și cheamă asistente -
Niște incompetente
Și se roagă la Domnul -
El le-a răpit tot somnul
Dar tu, copil plăpând,
(Mai ai un singur gând
Mai ai un singur dor:
Lăsați-mă să mor)
Chiar și cu lumânare
Rămâi făr' de suflare
Și strigătele lor surde
Se risipesc în aer crude
Și când îi văd plângând
Mai am un singur gând:
Lăsați-l că s-a dus,
Lăsați-l că a apus
Dar ei nu pot înțelege
Nimic din astă lege
Când fiul tău îți moare,
Și tu, un oarecare,
Îl vei băga în mormânt
Pe când popa va spune al său cânt
De azi doar pustietate
Vei mai vedea în toate
Și vei fi și tu apus
Știind că nu mai e, s-a dus...
Copyright © 2020 Alexandra Medaru
Utilizarea integrală sau parţială a
articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.