Adela Conciu –
Răstignirile Evei (editura eCreator, 2020): O atmosferă stranie
plutește în volumul de versuri Răstignirile Evei de Adela Conciu (editura
Ecreator, Baia Mare, 2020), presărată cu elemente de sadism și masochism și
care stă sub semnul arderii întru iubire. O iubire cu năbădăi, aprigă,
năzdrăvană, nesățioasă, până la sânge și dincolo de el, atotcuprinzătoare și
devoratoare. Destinul femeii, de la Eva citire, este de a iubi și de a fi
iubită, sufletește și trupește, într-o beție a simțurilor, cu bucurie și
tristețe în egală măsură. (...) În acest volum, Adela Conciu este egală cu sine
însăși, izbutind să creeze imagini extrem de puternice și convingătoare,
demonstrând că a ajuns la o altă etapă a scriiturii. (extrase din prefața
volumului – A arde în mușcături – semnată de Daniel Luca)
Iubirea ca nehotărâre
între binecuvântare şi sacrificiu, răscolirea pătimaşă de la marginea fiinţei,
decor cu sinele răsfirat în pocale ori matriţe experimentale. Existenţialism
cât cuprinde, de astă dată frumos înşirat pe unde unele prea târzii iar altele
prea devreme. Se configurează o plajă de sentimente într-un fenomenal absolut,
trăit la gura ţevii fumegânde atunci când sufletul trage cu arma pocnind
luminile stelelor dintr-o galaxie personală, despre care nu ştim multe de aceea
o bănuim de o altă cale lactee. Adela Conciu trăieşte decis ca într-o rezervă
de timp îndelung căutată şi acum lucrată pe îndelete, au loc aici tot felul de
necugetări ci doar parcursuri. Aceasta deoarece abia e suficient timp pentru
înaripare, şi o metodologie a acesteia ar fi un balast diform şi inoperant.
„Răstignirile Evei” sunt primejdii întruchipate, de folos unei explorări
dureroase a fiinţei, ţintind ajungerea la o conştienţă pe măsura
incandescenţelor ce erup continuu. Una dintre cele mai sincere şi dezinvolte
ipostaze. (Daniel
Marian - Adela Conciu - Esenţializare pe malul Căii Lactee)
Împărtășanie
Trebuie
să rămân întreagă
chiar
dacă
m-ai
rupt ca pe o bucată
de
pâine,
până
au curs din mine
firimituri
furate pe furiș
din
ochii tăi!
M-ai
împărțit felii în fiecare
zi
a depărtărilor tale,
dezgolind
miezul
trupului!
Trebuie
să rămân întreagă,
chiar
dacă gura ta și-a făcut
din
mine o împărtășanie din
miez
de pâine și
...sânge!
Noi nu putem trăi fără fluturi!
Nu
trebuie să pierd nimic
din
frântura cuvântului tău,
din
dorința de iubire prăfuită!
Altfel
voi reaprinde cenușa din
stomac
și
aripile fluturilor mei vor arde
din
nou.
Și
acum știu! Noi... nu putem
trăi
fără fluturi!
Nu
putem hiberna în burți de
omizi
fără
sărutul aripilor țesute în
ochiul
luminii,
nu
putem fi orbii din umbră!
Grăunța
asta de iubire
va
fi spălată în prima rouă a
dimineții,
după
somnul prea lung din
pântec,
va
fi hrănită cu mierea
petalelor
de mac ce plânge în
stern
și
sărutată cu zbor de aripă,
pentru
că noi... nu putem trăi fără fluturi!
Inocență târzie
Cât
de adânc te înghite
oglinda,
zâmbind
prin ridurile realului
la
cele ale visului!
Adevărul
îți urlă în masca
de
pe față, femeie!
Fecioara
fără ani și-a rupt
picioarele
undeva în coasta
numerelor
negative!
Degeaba
îți săruți tălpile,
nu
mai au milă să te ridice
dintre
cioburi!
Până
și plânsul ce cerșește
pe
la colțuri de noapte iubirea
și-a
rătăcit vârsta!
Doar
inima îți zace în inocență,
răspunzând
zâmbetului lui
cu
zâmbet
și
uitării cu... rugăciune!
Răstignirile Evei
Îmbrățișările
au amuțit
în
depărtări de ape,
oglindindu-se
în ochii altor pești
...străini
de râul
ce
ți-a dăruit cândva ofranda
nudului
în zori.
Păsările
din ochi te-au chemat
în
zadar să guști albul laptelui
în
care ne spălăm coapsele
visului.
Ai
ales exilul de mușcătura
nemuririi
mele,
iar
eu am decis că...
niciodată
nu mă voi teme
de
răstignirile Evei!
Rătăcire
Cu
legătura apei
îmi
prind visul în gene,
să
nu-mi spargă nopțile
ce
pândesc fântâna din ochi!
Apoi
arunc moneda peste masa
ce
se odihnește între noi,
dezbrăcată
de foame și sete,
precum
alt nud,
ce
ne separă alăturarea tâmplelor
în
aceeași pernă!
Dorința
cocoșată de moarte
stă
cu palme întinse de cerșetor
flămând,
așteptând
obrazul norocos
al
dragostei!
Imaginația
joacă șotronul
pe
pragul unei gări
ce
va naște amintiri!
Iubirea...
a rătăcit copilăria
în
jocul de-a v-ați ascunselea!
Copyright
© 2020 Adela Conciu
Utilizarea
integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
autorului.