VASILE DAN MARCHIȘ

Tristețea cea mai mare

Suspectă părea pasărea aceea
uitându-se la mine
de parcă
dorea să își dea aripile
în schimbul mâinilor mele
pentru ca eu să pot zbura în locul ei
iar ea să poată scrie în locul meu...
Dar pentru cine...?
Iar eu în taină o priveam să nu par descurajat
prin faptul că prin mâini nu mă simt altceva
în afară de om...
Însă nu-i pasăre care
prin măreția aripilor sale
să se joace de-a mâinile...
Nu-ți dă nimeni o aripă adevărată
pentru tot cerul...
nici pentru toate mâinile...
Doar aripile adevărate
au crescut și cresc de la sine...

Mâinile goale, dacă nu intră în contact cu ceva
pot face doar semne
fie de încurajare
sau de disperare
Aripile chiar dacă nu intră în contact cu nimic

pot să zboare...

Singura amintire nearsă a soarelui

1

Iar se prefigurează o secetă cumplită
şi Proorocul Ilie nu-i de găsit
S-a întrebat de el şi pe la
Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie
însă nimic…
„Cum aşa?” se adresă regele meteorologilor
„Singura amintire nearsă a soarelui –
acest mare prooroc de care au ascultat
în adevăratul sens al cuvântului toate fenomenele cereşti
nu figurează în rândul meteorologilor?
Dacă Ilie s-ar crede unul dintre voi, ar fi vai de lume!”

2

Proorocul Ilie străbătând câmpia pustiită de secetă,
dar de această dată ca turist
şi scriindu-şi memoriile,
se văzu oprit, dar nu din cauza arşiţei,
ci de intensitatea muzei

„Incredibil – tresări regele –
Ilie străbate câmpia fără statut oficial!
Văd doar perspectiva de a-l convinge
să-şi schimbe atitudinea!
Destinul îl presează să-şi scrie nepreţuitele-i memorii!
Proorocul va accepta să întoarcă vremurile în favoarea noastră
dacă îi vom aranja să facă schimb de experienţă cu

Shakespeare, Eminescu, Heine, Esenin…!”

Zodie facultativă

Muzei care mi se bagă în seamă printr-un melc îi spun:
„Ce faci acum, îl miști în ciuda mea?”
Aceasta îmi rosti:
”Îl determin să se deplaseze în funcție de cum scrii tu...!”
Spun muzei astfel:
”Să-mi imite prin mers poezia?
Păi, după cum îl faci tu să se deplaseze
ar trebui să scriu doar poezii de tip haiku!.”
Muza a adăugat:
”Să-l fac să se miște mai repede precum ai vrea tu să scrii
poeme în proză?
Cum ai putea scrie să nu pari prin asta de speriat...
Să nu se sperie melcul de instrumentul tău de scris
de categoria grea...!
Tun de cuvinte...”!
Cum să-l fac să pară tun de cuvinte oarbe?”

Și se ia melcul la drum parcă trăgând cu urechea la
spusele muzei cu teama că în lipsă de spațiu îi voi scrie ca
o hulă titlul poemului direct pe cochilie

Muza îmi dă de înțeles că melcul s-a speriat dar l-a
convins că nu vreau decât să-i caligrafiez mișcările-i de
mim..

Scriu parcă poezia mea ar fi unitatea cu care se măsoară
în intensitate nu mișcările melcului ci răbdarea acestuia!

Melcul se mișcă de parcă această chestiune este unitatea cu
care se măsoară metaforele

Pe melc îl desparte de poezia mea doar o virgulă...

Nu știu dacă melcul merge prea încet sau scriu eu prea
repede.... .
Cum aș putea scrie poezii mai repede de cum merge
melcul?
Prin asta se va deduce că nu implementez răbdarea în
poezie

În fond referitor la scrierea mea am întrecut melcul dar nu la

mișcare ci la răbdare...

Statornicie

Mai neobișnuită ca oricând
muza m-a abordat astfel :
”Azi plec în concediu unde n-am fost niciodată”
Am rămas uluit întrebându-mă:
”În ce loc de pe pământ n-a putut ajunge până astăzi muza?”
Știind parcă ce vreau să spun, muza a continuat:
”Mă duc în satul tău natal - Asuaju de Sus,
unde ai crescut și ți-ai petrecut unele perioade din viață.
Doar am trecut o dată pe acolo și chiar îmi place,
După cum ai spus și tu că e frumos...!
Dacă în timp voi putea confirma acest lucru,
am să rămân acolo pentru totdeauna”
Am întrebat-o surprins:
”Unde sau la cine vei sta tu acolo?”
Muza m-a copleșit cu răspunsul:
”Păi, n-ai spus tu că ai o casă în satul acela...?”
”Bine, bine, am continuat eu,
dar casa este acolo, iar eu locuiesc aici...
Și după ce am scris 5 volume de versuri datorită ție,
acum mă lași baltă!
În final muza mi-a răspuns:
”Ba din contră, dacă voi sta în casa ta,
fie aceasta ori unde
și indiferent de situație
vei avea întotdeauna la cine veni
și pentru cine ieși în lume

Meditație extremă

Într-o vreme pe când îmi controlam cu pixul
poziția și fizionomia adică scriam convins că
doar scrierea mea continuă
este virgula credibilă între mine
și unele lucruri fantastice,
mi-a bătut în ușa sufletului muza
motivând că pe perioada în care mi-a lipsit
a fost la Dumnezeu
pentru a prezenta scrierile mele
pentru care s-a temut că Tatăl Ceresc
va da cu ea și cu mine de pământ deoarece
am scris lucruri ireale
nu exact cum s-a făcut cerul
și pământul cu tot ce-i pe el,
dar Dumnezeu a motivat în fond și la urmei
că dacă nu sunt astrolog
nici istoric sau geograf
ori cercetător din alte domenii
ci scriitor,
am motiv scuzabil
să scriu basme chiar și despre el...

Vasile Dan Marchiș (n. 3 decembrie 1966, Asuaju de Sus, Maramureş): A debutat în anul 2000, în ziarul Graiul Maramureşului. A publicat versuri în revistele Familia, Convorbiri literare, Hyperion, Alba Iulia Cultural, Leviahtan, Argeș, Expres cultural, Cuvânt românesc (Spania), Litere, Feed Back, Neuma, Alternanțe (Germania), Caiete Silvane, Revista nouă, Nord literar, Meridian Cultural Românesc, Vatra veche, Plumb, Arte, Portal-Măiastra, Spații culturale, Surâsul Bucovinei, Arte, Caligraf, Sintagme literare, Banchetul, Agora literară, Caietele Columna, Mărturii culturale, Urmuz, Boem@, Tecuciul literar-artistic, Reflex, Helis ș.a. Vasile Dan Marchiș este fondatorul revistei Izvoare Codrene (tipărită până acum în 17 numere) și autorul a 6 volume de versuri. Membru al Ligii Scriitorilor din România din ianuarie 2020.

Premii:

Premiul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Maramureş (pentru volumul de debut în manuscris Microepistolele tristeții, la Festivalul Naţional de Literatură, Cicârlău, Maramureş, 2004)

Premiul cotidianului Informaţia zilei de Maramureş (pentru volumul Zodii contrafăcute, la Festivalul Național de Poezie de la Vişeu de Sus, 2009)

Diploma de excelenţă (pentru activitatea scriitoricească şi contribuţia la promovarea culturii şi spiritului românesc, acordată de Primăria oraşului Ulmeni, Maramureș, în anii 2015 și 2019)

Prezențe în antologii:

Antologie - Poetica (alcătuită de scriitorul și traducătorul Christian W. Schenk, Cenaclul Poetic Schenk, Germania)

Anotimpul Iubirii (a Cenaclului Scriitorilor din Maramureș, alcătuită de Baki Ymeri)

O Antologie a Poeziei maramureșene de la poezia populară până în 2009 (realizată de Nicolae Scheianu)

Citește aici: Vasile Dan Marchiș - Urcând Golgota și Vasile Dan Marchiș - Nu ajung cuvintele

Copyright © 2020 Vasile Dan Marchiș
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.