Tiana
Badea – 3M Monumental (editura Aius, Craiova, 2019): Surprinzător
că tocmai el, “imposibilul”, este cel care poate inspira scrisul Tianei Badea,
ca variantă a dorinței de căutare a unor rezerve de veșnicie ale vieții, în
iubirea din singurătate. Tiana Badea comunică vizionar cu o lume anterioară. I
se pare că din această ispită nu se mai poate întoarce, iar viitorul este locul
unde se poate elibera de toate impedimentele impuse de karmă. Dar, cum
”imposibilul” este pe deplin generos, pe drum se încurcă cu posibilul. De
aceea, întoarcerea în timp nu este tocmai simplă. Dorința de a găsi un tărâm
pur, neumblat de picior de om, face din căutarea „imposibilului” una continuă,
în spații infinite și în timpuri dintr-o altă viață. O sete ancestrală este
capabilă să urnească ființa „Tianei”, iar această căutare devine una reală și
puritățile pierdute e posibil să fie regăsite fără niciun optimism de paradă.
Versurile Tianei Badea derutează, și nu pentru a te lăsa derutat, ci pentru
a-ți crea emoții. În volumul purtând titlul 3M monumental, autoarea nu caută
motive de desființare a întrebării, ci un mod de a se identifica prin
constatarea că există. A ales “imposibilul” pentru că tocmai el o poate modela,
doar el poate stabili în ce stadiu se află ființa ei adevărată: „un imposibil
pe care l-am urât de la prima vedere, iar apoi am ajuns să-l visez în sute de
culori poetice.” (Marilena Tiugan)
Ea este
titlul
Își
închide femeia ochii și vorbele tentante
când
dansează verdele pe întrerupte
și
bat clopotele la biserică duminica...
Își
închide femeia ochii când se răstoarnă titlurile cu sufletul la gură și spusele
în vene...
Ea
este frumoasă
Când se plimbă în momente de septembrie desculță
în casă,
când
mă iubește în cuvinte artistice
și
conversații la gară!
Frumoasă
este femeia când mă rănește și mă urăște cu frica de a nu mă pierde,
dar
cea mai frumoasă este când pleacă și așteaptă s-o întorc...
Când
se îmbracă în bucăți nocturne de albastru
și
se încalță în mister înlăcrimat,
apoi
calcă toată dezordinea din mine cu ochii verzi și părul ondulat...
Când
merge pe vârfuri în visele mele zâmbind,
când
doarme cu spatele la mine,
când
plânge cu miercuri în suflet,
atunci
o iubesc poate cum îmi iubesc durerile și nopțile...
Titlul
meu de dragoste înaltă, îmbrăcată, dezbrăcată cu inima supărată
este
femeia!
Nașteri
Azi
se nasc durerile și părerile de rău ale privirilor sparte-n mal.
Sărbătorim
această zi de parcă ar fi ultima de pe pământ,
ultima
nenorocire a cuvintelor aeriene...
Își
închide marea nasturii pe partea stângă și-și numără de la 1 la 60 toate
picăturile de sare.
Tot
azi bem pentru ultima dată alcool
și
fumăm pentru ultima dată iubire.
Mâine
probabil vom purta alte haine, iar pielea noastră va avea altă culoare...
Buchet de vorbe
Se
sufocă în adevăr
un
buchet de vorbe
nemărginit
de bolnav,
încălțat
în ape mari
cu
mine...
De-ai
avea idee, tată,
cum
defilează în jurul meu durerea fără nume...
N-am
să mor, promit,
și
voi lăsa descusută iubirea-n cărămizi...
De-ai
avea idee mamă,
Cum
se sparg în palmele mele
literele
deocheate ale unui alfabet necurat!
Valurile
poate dorm acum înecate, nemâncate
dar
eu nu...
Umblă
prin fața mea desculță marea îmbrăcată doar în puncte cu tocuri înalte.
Ea
mă sfătuiește să nu uit că am iubit și mă leagă cu mărgele de mirosul ei
albastru.
Doamne,
de ce m-ai făcut femeie?
Arta,
draga mea,
de
la colț de stradă,
care
nu știe să citească
și
cerșește stele cu ochi de căprioară în fiecare zi de marți...
O dată la revedere
111
ani te-am așteptat în gară la Craiova
cu
privirea îndreptată spre apus...
Știam
că mai sunt mulți ani până ne vom întâlni oficial ca doi oameni necunoscuți,
dar
cu toate astea simțeam deja cine ești,
sau cine urmează să fii...
Îți
cunoșteam numele și parcursul vieții...
Înainte
să te întâlnesc am murit de trei ori!
În
toate aceste dăți te așteptam sprijinită de culori..
Am
murit de bătrânețe prima dată, înțelegând poate întârzierea ta.
Voiam
să te cunosc poate mai mult decât orice iarnă optzecistă...
Știam
că ai să fi doctor și speram că ai să tratezi într-un final și întârzierea
sorții...
M-am
născut ultima dată de Crăciun, nu în iarna optzecistă care te așteptă,
ci
destul de recent în pierderea destinului acum câțiva ani...
Uite
ce tânără sunt acum, mai tânără ca tine!
Și
poate e nevoie sa ne mai naștem o dată și tu, și eu, pentru a ne spune mai mult
decât: "La revedere!".
Ți-aș
fi spus că te cunosc,
știu
cine ești:
Fiul
Teodorei și al lui Cristian Andrei,
ai
o fiică pe nume Sofia,
ești
născut pe 15 august,
ești
doctor rezident
și
locuiești în cartierul Eroilor, pe strada Tudor Vladimirescu.
Și
multe alte nuanțe abstracte...
Când
erai în liceu ți-ai făcut două tatuaje,
primul
cu numele iubitei tale Isabela, care te-a înșelat cu proful de chimie,
și
al doilea cu trupa ta preferată.
Erai
pasionat de fotografie și îți plăcea să cânți la chitară,
chiar
dacă nu știai mare lucru!
Acum
te-am văzut și am să tac.
Poate
este nevoie să te aștept în altă viață, în pielea altui om, încă 111 ani, tot
în gară la Craiova...
PM
O întreagă dimineață îmi cântă mie fereastra mută
20 de minute
pe luni, pe marți
Doamne iar mă-închin în scrum și blestem
În mare iubesc doar femeile înalte
cu margini în sandale nud...
Nimic special acum
nici mâine,
nici la anu'.
Dacă m-aș închide singur în eternul feminin să aștept ploaia
cu dragostea ss-ită a oglinzilor
și cu ura întoarsă pe dos a zilei de 7 aprilie,
an de an m-ai auzi plângând de la Suceava...
Dacă țip acum nu mă aude decât mână nopții de pe preș
pe jumătate de oră stinsă cu mine în mână...
Silențios...
Noapte bună 17, 18, 19 cuminte
Eu am comis o crimă.
Iartă-mă draga mea
Te-aș fi băut mai de mult cu apă rece și melodii neliniștite
17, 18, 19 cuminte.
Te iubesc până și nebun în creion,
în acrilic de final de an
cu mânuși subțiri și cuvinte silfide...
Dacă mâine mergem acasă
și-ți promit diminețile lumii
pași morți în discuții
tu îmbrăcată în flori de nuc, ai să mă ierți?
Citeste
mai multe poezii semnate Tiana Badea aici: Tiana Badea, Ultimul tren spre infinit și Rugăciune suburbană
Copyright
© 2019 Tiana Badea (Cristiana Ioana Badea)
Utilizarea
integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
autorului.