Gabriela Trotuș - Femeia cu chipul târziu (Editura Pim, Iași, 2019): În centrul volumului de versuri Femeia cu chipul târziu de
Gabriela Trotuș (Editura Pim, Iași, 2019) se află, așa cum suntem avertizați
încă din titlu, femeia. Dar nu orice femeie, ci una extrem de puternică,
răzbătătoare în viață indiferent de condiții, însă care are și un suflet plin
de simțăminte. (…) Odată cu împlinirea iubirii, femeia îmbobocește, se trezește
la viață („Femeia cu chipul târziu, / dezgolită de vechile frici / are curajul
să arunce straiele vremii / și să strige spre cer, fără văl / asta sunt, sunt
aici!”). Uneori, Gabriela Trotuș are tendința de a explicita (Un cuib ca o
inimă), alteori de a da o tentă moralizatoare (Dezrobire), însă poezia sa
rezistă prin sensibilitate, prin sinceritate, prin trăire. (extrase din cronica Dorul femeii puternice
semnată de poetul Daniel Luca)
Scrisoare
de fată hoinară
Chiar dacă
Te-am rătăcit undeva printre gânduri
Nu te frământa
Îți scriu două rânduri, mai spre seară
Cu mâna mea stângă
De fată hoinară.
Eu sunt bine
Pe aici mai sunt câteva petale zbicite
De vorbe vânturate în munți
Și de setea de tine.
Un gând nechemat
Ar vrea să îți scriu pe îndelete, ce fac
Dar tot el mă îndeamnă
Să tac
Te-am rătăcit undeva printre gânduri
Nu te frământa
Îți scriu două rânduri, mai spre seară
Cu mâna mea stângă
De fată hoinară.
Eu sunt bine
Pe aici mai sunt câteva petale zbicite
De vorbe vânturate în munți
Și de setea de tine.
Un gând nechemat
Ar vrea să îți scriu pe îndelete, ce fac
Dar tot el mă îndeamnă
Să tac
De mă
auzi
Mă auzi?
Când ies în pragul cerului și te strig
Cine ești?
Mi-ai lăsat un răvaș la intrarea în suflet
Unde ești?
În nopțile pline de singuri și vara e frig
Când mă auzi
și îmi spui cine ești
Să știi că eu sunt pe o piatră între ape
Îți fac loc și ție
Vino, să te adăpostești!
Când ies în pragul cerului și te strig
Cine ești?
Mi-ai lăsat un răvaș la intrarea în suflet
Unde ești?
În nopțile pline de singuri și vara e frig
Când mă auzi
și îmi spui cine ești
Să știi că eu sunt pe o piatră între ape
Îți fac loc și ție
Vino, să te adăpostești!
Poarta
dintre lumi
Când zorii dau în miez
Voi fi lipită de poarta dintre lumi
Mă voi lăsa lin, fără cer
În brațele oceanului tău
Tu, doar să-mi auzi cântarea
Să poți da drumul valului
Peste aripa mea
Sau peste mine, toată
cea uitată de vis!
Într-un
vis
În câte nopți la rând și cât de
împătimit
să-mi fie dor
să-mi chem străinul într-un vis nestins,
promițător?
Să știu că vine pe culoarul despărțitor
de lumi
Pe linia subțire dintre iluzii și
urletele
lupilor nebuni
În tot atâtea nopți l-aș ține
bine-ascuns
în mine
I-aș repeta, în vis nu mi-ești de-ajuns
iar peste zi i-aș spune cum spun
tuturor... sunt bine!
Mai multe poezii și profilul autoarei
aici: Gabriela Trotuș
Copyright © 2019 Gabriela Trotuș
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.