La dreapta Miss e oceanul hidropic
(Probabil fiindcă a mâncat mult peşte)
Până revin pune ciorapii pe ecuator
Să se usuce.
Eu mă duc să vânez negrii
(Stau ascunşi, dar îi recunosc după guler).
Şeful deşi are păr de pene
Nu consumă lăcuste
Nici engleji.
Ca şi Louis XV. Doarme în fiece seară
În alt copac
Toți morţii - în afară de noi - îi aparţin.
(Bucata aia de picior e nevasta lui.)
Când ţi-e foame Miss
Nu te jena.
Negrii sunt foarte albi la gust.
Cazino
Femei
beau marea cu paiul
Toţi delfinii
sunt în haină de seară
În
oglinzi chelnerii îşi oferă reciproc Malaga
Basso-relief
Fiindcă
era prea de dimineaţă peşterile căscau de nesomn
lupii
flămânzi umblau cu coastele cusute cu aţă albă
şi
esti silit să spui fiecărui pom - prea iubite domn
când
de jur-împrejur pădurea e făcuta din lemn de privighetoare.
Fără
îndoială,
dacă
aş face săpături în tine -
aş găsi următoarele articole:
sticlă
sterilizată, gravuri în os, seminţe de păun
şi
văi;
pe
dinăuntru renii ciopliţi în glas îţi freamătă
iar
pentru solemnitate,
viţeii
cu gâtul tăiat
au
tăcut la semnal - toţi deodată.
Trecem
mai departe.
Ochiul
creşte'n sus ca floarea soarelui, părul e risipit pe deal
cocoşi
de puşcă vorbesc în preajma judeţului
şi
din mers genunchiul s'a rostogolit din pleoapă până'n mal.
Îţi
arăt,
uite
sticleţii veseli ca elevii de la Belle-arte
prin
degete drumul şi noaptea se umplu de pietriş
vegetaţia
urcă în munţi cu văzduhul pe mâini
În
desenele de piatră zimbrii domnitorului de aici, se adapă
să
trecem peste toaleta locului cu oglinzi şi griş.
Câmpul
rupt pe flori stă întins pe spate
părul
tăiat ca tutunul, fruntea deschisă'n portieră
păsările
citesc ca studenţii prin excursii
iar
când ochiul tău blond aleargă în mine ca într'o colivie
În
pădure mai încolo vântul îndoaie lemnele cu mâna.
II
Aici
începi dimpotrivă,
pe
culme brazii recruţi alergau în loc
În
Lisabona unde e revoluţie macii cresc pe stradă
dealul
mai face un pas şi iarăşi stă
primăvara
se uită împrejurul ei
şi
pe câmp vitele umplute dinadins cu lapte
miros
mai departe planeta.
Târziu
- cerul e învelit cu piei de lună
aerul
întins pe arbori s'a uscat ca rufele
iată-ţi
frumos orânduite rinichii rozi şi celelalte ustensile
dedesubtul
tău.
Şi
mai târziu
glasu-mi
dispare sub urechi ca lancu Jianu după codrii
întunericul
plezneşte în iarbă
îngerii
mă bat peste pulpe
în
ocol pământul duce ca ţărăncile oceanele pe cap
şi
unul câte unul, în drumul lor -
plopii
încep încet să fiarbă.
(poezii publicate în
revista "Integral" numerele iunie - iulie 1927)
(poezii publicate în
revista "Integral" numerele iunie - iulie 1927)
Filip Brunea văzut de M. H. Maxy |
Volume publicate:
Nopți bucureștene (1927)
Cinci zile
printre leproși (1928)
Pericolul
stupefiantelor (1929)
Orașul măcelului.
Jurnalul rebeliunii și al crimelor legionare (1944)
Hârca piratului.
Peisaje dunărene (editura
Tineretului, București, 1957)
Porturi dunărene (1957)
Reportajele mele.
1927-1938 (editura Eminescu, București, 1979)
Memoria reportajului (editura Eminescu, București, 1985)
Memoria reportajului (editura Eminescu, București, 1985)