calul s-a întors singur din război
bate din poartă în poartă
dar cine ar primi un cal
care și-a pierdut soldatul
cine ar șterge din privirea lui
o moarte
sau o viață trăită în moarte
el s-a întors singur
tropăie
nechează
dar cine ar primi un cal
întors din război
pe jumătate
cine
e ca și cum ai vedea
un sine rătăcind
iar istoria nu a reținut niciodată
umbrele
nici măcar pe cele ce dorm
lipite de vreun mormânt
te îmbracă în iluzii
te dezbracă la orice oră
îți învață pe de rost
carnea
sângele
strigătul
te traversează ca pe anotimpuri
sunt mereu tineri
frumoși
cu degetele moi ca iarba îți ating zilele
nopțile
adevărul
poeții sunt cei mai grozavi amanți
cuvintele lor vindecă rănile adânci
ard până și ultimul gând sinucigaș
rătăcit prin mințile bolnave
te îmbracă în iluzii
te dezbracă la orice oră
cu buze fierbinți caută adevărul din
carnea ta
poeții sunt cei mai grozavi amanți
se taie în forme perfecte
stabilesc întotdeauna conexiuni
aleargă desculți prin sufletul tău
așa sunt poeții grozavi
cu mâinile lor subțiri
sapă șanțuri adânci în carnea ta
netezesc cuvintele
îngenunchează și se roagă la fiecare muză
ca la un Dumnezeu binecunoscut
Bărbatul
din mintea mea
e atât de frumos
încât seara
când vreau să-l iubesc
se rușinează
ascunzându-se printre gânduri
ca printre copaci
mestecă ideile
până gura lui se face frunză
bărbatul din mintea mea
e atât de frumos
încât dacă l-aș săruta
mi-ar înverzi
brațele
și-atunci n-ar mai fi
niciodată
toamnă
Strigătul
tău mi-a despicat pieptul ca un topor
acum sângerez
e cald
totuși
văd corăbii în larg
sunt războaie în alte lumi
și Hegel mă trimite la colț
îmi spune să iau la cercetat întregul
văd răni adânci cât văile în care se duc
bătălii
sângele închegat pe lamele ascuțite
nu mă sperie
am obosit
speranța a murit prima
asta știu
toate se derulează încet
sunt a nimănui
orfană de durere
nici să sufăr nu pot
Hegel mă ceartă
adună-ți apele din mal în mal
și închide rana
ce știe el de unde vin toate insomniile
de unde mi se trag toate neajunsurile
slăbiciunile
am iubit
asta știu cu siguranță
s-a întâmplat
am iubit… doar eu
iată întregul
doar eu
Ana (Any) Drăgoianu (n. 20 iulie 1975, Filiași, locuiește în Țânțăreni, Gorj): Absolventă a Facultății de Psihologie din
cadrul Universității „Spiru Haret’’ din București (promoția 2011).
A debutat în 2006 cu volumul de versuri “Prea sentimentală” (editura Simart, Craiova, volum lansat în cadrul
manifestărilor „Eminescu la Florești”) A publicat în revistele literare:
Ramuri, Poezia, Oglinda Literară, Actualitatea Literară, Bucovina Literară,
Observatorul (Toronto, Canada), Contact Internațional, Portal Măiastra,
Caietele Columna, Agora Literară, Lamura etc. Ana (Any) Drăgoianu este câștigătoare
a numeroase premii naționale și internaționale. Autoarea a publicat 28 de cărți
(proză scurtă, poezie, epigramă, literatură pentru copii). Creațiile sale au fost
incluse în trei volume colective și în mai multe antologii de poezie, epigramă,
proză scurtă, literatură pentru copii și aforism. În prezent este Redactor șef
al revistei de cultură și umor “Epigrama de Strehaia”, Director de imagine la ziarul “Informația de Strehaia’’ și Redactor șef
adjunct al revistei “Cugetul”. Any Drăgoianu este membru al Uniunii Scriitorilor din România - Filiala București.Citește aici: Sunt Nero, legați-mă!, Dincolo de orice sfâșiere, Acum ascult îngerii
Copyright © 2019 Ana (Any) Drăgoianu
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.