Suflet
de alabastru (editura
Sfera, 2016): Pasiunile anunțate de
autoare într-un curriculum personal, și anume: literatura de specialitate,
religioasă și beletristică, și mai ales ocrotirea copiilor, a animalelor și
plantelor ne-au determinat, cu rigoarea asumată, să ne aplecăm asupra volumului
de față și să aflăm, pentru început, următoarele: o sensibilitate religioasă,
ori mai bine spus o religie a stărilor adolescentine, când e vorba de “eul”
poetei, dar, în același timp și o altă receptare, și anume, accea a reflecției
între materie și spirit, când “eul” poetei îl receptează pe celălalt. (…) Nu
vreau să fac apropieri, pentru o generație, aparent fără aripi, cu poezia unor
poeti precum Dinu sau Ion Pillat, dar un profund spirit arghezian bănuim că
încă rezistă și-i poate da acesteia, doritele aripi. Recomandăm astfel, cu
multă căldură, volumul de față, urându-i un sincer succes și pentru
următoarele. (extrase din Cuvântul înainte semnat de d-na Petruța Chiriac)
Demistificare
Prinzi noaptea din
cădere
Înghit pierdută luna,
Te-neci cu-a mea
tăcere
Înduri tăcut furtuna,
Ne-ascunde printre
şoapte
Ne-ncinge-n şoldul
vieţii,
Printre cămăşi de
şarpe
Ne plimbă azi poeţii,
O mască de viu naşte
Pe-un chip de armă
stată,
Iubirea retrăieşte
Sorbind natură
moartă,
În pături de jăratic
Te-nalţă a mea rugă,
Suflarea ta e-n
farmec
Iertarea noastră-n
fugă.
Somn de
toamnă
Prin focurile toamnei
Calci ne-nţeleasă
fată,
Netrebnica cenuşă
Cu văluri te îmbie
Prin pale jucăuşe
Treci fără de sfială,
Torida lor cântare
Cu întrebări te
cheamă.
Prin rotocoale repezi
Dansezi copilă brună,
A viilor descântec
Te gâdilă-n căuşe,
Prin mijlocul
vâltorii
Păleşti fiică uitată,
În ameţirea calda
Tăcândă te topeşti...
Jocuri
paralele
Dumnezeu a dat în
lume
Pulsul silabelor
sale,
Surâzând printre
suspine
Ordonă un marş agale,
Către cetele de roze
Care plouă printre
lauri,
Domnul meu a srâns în
vânturi
Jocul duhurilor sale,
Suspinând printre
surâsuri
Hotărî un zbor
andante,
Pentru hoardele de
vise
Care adie printre
fauri,
Sus dorm virgule
saline,
Pretutindeni doar balauri.
Zei vechi
şi noi
Românie, ţară, învie!
Plozii călăilor tăi
renasc
Urlând doină de
armie,
Iubirea în clondir
s-a spart
De sufletul plânsului
rănit,
Hotar între două
lumini,
Pe altarele noului
zeu
Doar negurile s-au
muncit,
Uitată pacea s-a pierdut
Când lupta singuri am
ales.
Revelaţie
Când plânge pădurea
Pe brazde de oţel,
Când sfârâie pruncii
În felia lor mamă
E jale în lume
Prăpăd pe pământ,
Când iertarea-i arsă
De-o secetă oarbă,
Când pacea e-nchisă
În carcere ude,
Ruşinea dispare
Omătu-i infect,
Pierdută e viaţa
Şi rodu-i deşert.
Dans final
Încă un dans iubite,
te rog,
Vreau ca sufletele să
cadă
Strivite de paşii de
ceară,
Tresăltând discreţi
în seară.
Încă un dans iubite,
te rog,
Să ne fie ultim mir
în deşert
Înainte de a fi doar
regret.
Râsul
zădărniciei
Să râzi când lumea
plânge
Prin giulgiuri
destrămate,
Luptând pentru
cavouri
Răpuse de prădare,
Să râzi când neaua
înoată
Prin piepturi
înjungheate,
Visând pentru
îngheţuri
Încinse de uitare,
Să râzi de poţi
străine
Prin gurile simţirii,
Din pâinea
însângerată
Zadarnic ai gustat.
Luptă!
Soldat, pe frontul
vieţii
Iubirile-s pierdute
Prin tainice poteci,
Ochii se-nchid agale
În trestiile cărunte
Din râsetele seci,
Te luptă cu uitarea
Şi-aprinde inimi
calde
Din lacrimile reci!
Noi nu
murim!
Noi nu murim
O, Doamne,
Nu murim,
Ne perindăm
O clipă, printre
stele,
Tergiversăm un pact
De alianţă,
Dar ne întoarcem
Doamne spre Pământ
Şi-apoi ne ningem
Tainic prin
albastru...
Alter Ego
Reaprind
cu orele mele
Vinele
adormitului ieri,
Crucea
– axul zilelor duble
Curge
prin corp de primăveri
Aflu
doar licurii stinşi
Dintr-un
sărut de infinit,
Un
Alter Ego pentru vise
Din
nara vremii a sosit.
Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Carmen Druțu Onica
Copyright © 2016 Carmen Druțu Onica
Utilizarea integrală sau parţială a
articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.