1. e
ploaie de sânge peste frig.
potop de corzi sterpe.
ochiul golit mi-a desfăcut pumnul.
mânia Ta îmi va zdrobi degetele.
trepte sunt coastele mele
pentru timpul pietros.
mă doare palma sub cui,
mă dor ghearele.
2. zgârciuri
uscate de ochiul lui Dumnezeu,
caii s-au prîbușit.
trupul meu e cer gol,
punte pustie între privirile noastre.
mestec pâine
și sânge-nchegat cu boabe de scrum.
mă uit prin Tine.
nu pot să vreau nimic.
3. din
noaptea asta a rămas
o claviculă spartă
și un animal scălâmb.
dacă te sărut,
devii inform.
de mă atingi,
mă desprind în fâșii.
de dincolo, nu-ți știu conturul,
aici, nu-mi cunoști lunecările.
desfă-mi coastele și scoate
larva
ce nu-mi îngăduie
să mă scurg inapoi.
4. liniștea mea e seacă,
cerul – vâscos.
îmi voi lăsa părul să crească
până îți va încurca pietrele,
pământul va clocoti sub tâmplă,
sunetele vor fumega.
vom tăcea
și vom izbuti să respirăm.
marș păgân prin memoria copacilor,
timpul nu va pricepe
că e mișcat
de o privire prea caldă.
sunt aici.
5. coboară
tristețea peste rana pământului,
crește din mine ca o blană a inimii.
gândurile mi se despletesc putred.
ceva caricaturi în minus,
câteva măști în plus,
greșesc chiar când Sisif schimbă câte ceva.
nu-mi exist nicăieri.
privirile nu-mi sunt două.
hârâie liniștea…
izbește
vântul,
frângându-mi picioarele.
6. clădirile
mele, clădirile tale
se surpă-n aparențe confirmate.
noroaie-nghețate,
clădirile mele privesc în jos
și împietresc fracturat gândul
pe umbra ta.
iarna asta nu și-a găsit culoare.
ce simt acum drept frumusețe
e forța dureroasă și adevărul unei
dezvăluiri.
7. oasele
tale scriu cu oasele mele
ceva despre o epopee.
când carnea mea va înnopta,
voi ști
că mi-ai spart blestemul rabiei
și-al veșnicei mișcări.
mi-e greu să aleg ce-aș mai vrea:
ți-e indiferent ce viețuiesc.
nu mă mai întrupa în câine,
scurmând în mine spre a mă
dezgropa.
8. am
două mii de ochi zgâriați
de ploșnițele și de praful
cărților.
am tot atâtea degete
amorțite
între fălcile-ncleștate
ale ceasului.
dorința asta naivă de a ninge
îmi fleșcăie ultima urmă de demnitate.
am să-mi mușc laba,
să pot găsi un strop de sânge.
Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Manon Pițu
Copyright ©
2018 Manon Pițu
Utilizarea integrală
sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.