ALEXEI MARCOVICI

***

nu-ți fie teamă

să dormi

pentru că nimeni nu poate să te vadă

deschis

iar când țipetele se adună

tu poți să vezi cu ochii închiși

cum

oamenii cerșesc dragoste


***

culoar făcut din plante verzi

și fețe dezordonate

pășesc atent să nu alunec

îmi simt inimile ridicate

dar oamenii aleargă prin zăpadă

cu bucăți din noi

se joacă de-a canibalii

cum ne jucăm și noi

când îți ajustezi sutienul cu un gest subtil

și te cuprinzi în brațe cu palma lipită de cot

ușile se deschid, direcția nord

încă mă gândesc la ce stație trebuie să cobor

au trecut 20 de ani de când a lăsat pentru prima oară urme în zăpadă

acum nu mai lasă urme

în zapadă

oamenii aleargă cu părți din noi


***

termite ieşeau din spatele meu
și-mi curgeau mușuroi pe umeri
dar tu ți-ai făcut burka din palme
și-ai gemut
îngrozită
ca într-un film mut

le urmăreai cu privirea
cum îmi curg pe umeri, pe piept
cum se confundă între ele
acoperindu-mă cu picioarele lor fragile
până la refuz

dorința de-a fi cu ele

după 35 de ani
lacrimi curg pe masa din bucătărie
mâncată de
termite
ies mușuroi din spatele meu


*** 

ți-am mângâiat scrisul care puțea a nepăsare

iar după ce m-am măsurat din amintiri
mi-am comandat o duzină de sicrie
identice

cineva m-a întrebat
de câte ori poate muri un om

eu mor de fiecare dată când voi vă treziți

odată a venit Kafka la înmormântarea mea
și a fost frumos

Alexei Marcovici (n. 27 decembrie 1996, Iași): Absolvent al Facultăţii de Filozofie din cadrul Universității „A. I. Cuza” din Iaşi.

Copyright © 2018 Alexei Marcovici

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.