De
la o vreme,
Sunt
iubită de toată lumea.
De
bună-seamă,
Toată
lumea a devenit îndeosebi bună.
Eu
singură am rămas rău mirată.
Firește,
sunt un poet minunat
Întâlnit
cu bucurie și drag
De
către toți ceilalți poeți minunați
Unde
intru,
Se
face tăcere.
Duc
o existență neverosimilă,
Însăși
liniștea mi se-ncurcă
Printre
picioare.
Răspund
serios oricărei întrebări.
Dar
doar până la jumătatea zâmbetelor:
Extravaganta
mea natură contradictorie.
Nimic
mai mult
Care
să lase la vedere
Impecabilul
alb al condamnaților.
Undeva,
În
josul mâinii cu care întorc cheia în contact,
Cea
mai mică dintre noi,
Cu
ochi de piatră sleită
Și
resemnarea
Gâlgâind
din inimă ca dintr-un cuib de rândunele,
Încă
plătește
Căldarea
de sânge
Șerpilor
din iarbă.
Trei părți
umbră
Ca
un specialist în duminici,
Cântăresc
Nonșalanța
cu care pierd fumătorii vremea
Și
calcarul după-amiezelor
Ce
împunge timpanele și tulbură soarele.
Îmi
plesnesc degetele.
Îmi
fumegă ochii.
Mai
binele meu – doar cafeaua.
Mă-nvelesc
cu o piele amară
Să-mi
pot prinde-ntre pumni
Țeasta
zbârcită și în flăcări.
Liniștea
se
târăște pe un perete curb.
Învață
înotul cuminte.
Pe
culoarul grinzii
ceva
stropși
tandrețea
înnodată a funiei.
Ziduri
între vii
Un
interlocutor,
unul
neinteresat de lozul
de
sub ultima matrioșkă.
Un
ghem de sârmă-n coșul ppieptului.
Sub
scobitura suprasternală, un delfin canibal
îmi
zgârie vocea spre-a mă face
binevenită
la o cafea într-un oraș străin.
Nu
m-ai iubit pe mine
nicio
clipă.
Mâinile
unui adult
înghesuie
sub o căciulă tricotată
un
păr de nestăvilit.
O
reclamă însoțește graba îmbrăcatului,
brațe obraznice îngână toamna
și răstoarnă vremea, uimind vântul.
”Tonight
we are young
&
we ll put the world on fire”.
Nu
am avut niciodată douăzeci de ani.
Oamenii
sunt arareori atât de liberi.
Sex și
geriatrie
Fetița
cu oase lungi, delicate și limpezi,
cu
miros de praf și transpirație de copil
ascultă
lângă mine versurile unor adulți dezinvolți.
Își
scutură părul din ochii bolnavi.
Fetița
asta palidă e dâra eclipsei prin deliciul bătrânilor.
Ea
mi-a întins capcana pentru psihopați, tați și alte erori,
a
spart timpul și l-a-ngrămădit în mine.
Visez gropi care nasc câini.
Fata
asta e o hârtie de muște.
Îmi
îngrașă moartea
Fiecare
rânjet peste dinții îngălbeniți de tutun,
Căngile
ce-și întind spre ea unsoarea fierbinte.
Fluturi lustruiți.
Toți
fluturii aceștia rod din mine
ca
din dulceața unui hoit.
Toate
femeile mele
Un
ochi pe față,
unul
pe dos,
cea
care mi-a pus croșetul în mână,
cea
care mi-a încălzit apa
să-mi
spăl cămașa de pionier de nailon.
Un
ochi pe față, unul pe dos,
”unchi”
tare mai aduce cu ”unghie”, dar să nu …
Cozi
împletite și dioptrii,
vâzdoage
și morminte sub nuci bătrâni
și
săculețul
și
modelele de broderie
și
dormeza de catifea roșie
lipicioasă
de roasă, cu leii cocliți si turtiți pe mânere.
Fusta
mea ”hoață” purtată toată vara
– el zâmbea la galbenul ei -
și
”rațele și vânătorii”
și
picioruș scurt.
Sâmbătă
seara gata cu lucrul, că ne văd vecinii.
Și
temele pentru vacanță
-
geometrie, română, fizică – dis-de dimineață
pe
banca de la scară
cu
soră-mea și fetița vecinilor
și
gârla Nicolinii,
cu
porcii aruncați de pe Galata
și
pungile umflate de apă sub podul de lemn.
Asta
e rețeta pentru supa cu găluște, așa se fac ardeii umpluți.
Gata
cu fata slăbănoagă întrând pe ușă de la școală,
grăbită
să pitească undeva
bucuria
că frățiorii au avut un ou să-l împartă,
mila
pentru jena încurcată a mamei (alt ou nu mai e)
și
dâra nouă de sânge, despre care doar a auzit.
Un
rând pe față, unul pe dos,
Nu
e frumos să vorbești urât.
La
fotograf zâmbesc două râme siameze să nu ți se vadă lopețile încălecate.
Și
Să
nu afle vecinul
că
maică-sa ți-a adus pe furiș ditai teancul din bpt
– N-ai cum să le citești pe toate vara asta,
ți-a spus soră-ta.
Un
rând pe dos, unul pe față,
unghiile
mătușilor ascuțite pe mine,
cele
ale mamei scrijelind înfuriate că nu plâng,
zgârieturile
tufelor de trandafiri (măcar am și eu unul).
Și
cele două rânduri de buze, cuvintele mele mușcate.
Acum,
că
te hlizești
în
timp ce el îți spune amuzat ”iote ce i-au făcut golanii”,
aș
gândi :
cu
lăboaiele mele și genunchii de mânz
de
toate știu face.
Manon Pițu – Note
despre mine însămi:
Manon
Pițu e un jurist reciclat, un pseudo – afacerist bucătar și un îmblânzitor de
ritmuri casnice și variațiuni fiscale, expert forțat în elementul uman divers
și pervers.
S-a
născut la vremea apelor înghețate de mincinoși, dar a disimulat graba
diversionist alegând Întâmpinarea Domnului ca zi de prim urlet. Asta nu a
ferit-o nici de așteptările pe măsură și manifeste ale aparținătorilor,
descurajate cuminte, tenace și temeinic, nici de iluzia libertății, fixate
inițial în visul de a deveni marinar, iar apoi în mirajul avocatului desuet și
interbelic.
A
debutat târziu cu un volum dovedit subteran, apariția formatului editat fiind gâtuită de repetatele coincidențe de titlu
(organizase întregul discurs sub titlul #cum
să uiți un bărbat# și chiar atunci a apărut #Cum să uiți o femeie# a lui Dan Lungu; #În marginea unui cum# a devenit, ignorând indicațiile editorului, #În marginea umbrei# , 2013 - și acolo
a și rămas).
Parte
din avatarurile de proză poetică și reflexivă au fost cuprinse îngăduitor in
revistele Timpul și Zona Literară, în HB scrisuri - Antologia Clubului de inițiativă literară (editura
Cygnus, Suceava, 2013) și în Ziduri
între vii - Antologia Salonului Ieșean de Literatură Zero + (editura Zona Publishing, Iași,
2015), numită după unul dintre poemele autoarei, iar câteva interviuri - în revistele sus amintite și în volumul Scriitorul – destin și opțiune. Anchete
literare realizate de Petruț Pârvescu (editura PIM, Iași, 2015). Dintr-o
convulsie de conștiință a apărut în 2016 volumul invizibil (editura Charmides, Bistrița), iar proiectul "Variaciones
Roumena en Granada", însuflețit
de doamna profesor Oana Ursache, a creat ocazia primelor traduceri a unor texte
din această cărțulie.
Sus-numita
duce o existență neverosimilă, fiind prea independentă financiar pentru un
scriitor serios și prea naiv-boemă pentru un capitalist înveterat, iar peste
toate, există câțiva oameni cărora ar merita să le mulțumească.
Aparent
funcțională în toate celelalte vieți (autoarea s-a mai născut și la 30 iulie
1991, la 2 august 2005 și la 10 iulie 2008), Manon încă își adună bucățile. Se
vor numi cel mai probabil #Să nu
adormi#.
Mai multe poezii aici: Negru stors
Blog: Manon - Arpegii minore
Mai multe poezii aici: Negru stors
Blog: Manon - Arpegii minore
Copyright ©
2018 Manon Pițu
Utilizarea integrală sau
parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.