Raul Sebastian Baz – Cu fața la pământ (editura Eikon, 2018): „Cu
fața la pământ”, volumul de poezii al lui RS Baz ne invită să (re)descoperim
miracolele evanghelice dintr-o perspectivă proaspătă, cu un lirism matur și
bine temperat. Deși ar putea fi asociat unui benedictin care copiază umil în
scriptoriu Textul, în cele 33(!) de poezii lapidare există bucuria de a rescrie
Povestea, cu limpezimi proprii. O carte elegantă, sobră, în care fiecare titlu
de poem este cuvânt simplu, al universului milenar creștin, unde ubicua
prezență a Lui întemeiază, iar oamenii ne-ar putea fi semeni și provocările nu
mult diferite. Note aparte sunt proaspăta și calda prefigurare a copilăriei și
o cântare extatică a femeii, amintind de o Scriptură mai veche. Estetică,
prospețime, rigoare, sunt dimensiuni ale poeziei lui RS Baz, la fel cum există,
în spatele cuvintelor și o prezență a numărului, unde Raul știe că între Unu și
infinit poate fi doar un pas. (recenzie
semnată de Marian Zmaranda)
Omul era legat
de un sicomor,
iar setea și
foamea îl mistuiau.
– Străine, a
strigat el, zice lumea
că vii de sus și
ai răspunsuri
la toate
întrebările. Iată, pe mine
m-au legat
deoarece le-am spus că
femeia care
săvârșește adulter
nu trebuie dată
morții, căci pedeapsa
nu poate să fie
mai mare decât păcatul.
Spune, străine,
cine are dreptate,
eu sau cei care
m-au legat aici?
Dar El,
oprindu-se, i-a răspuns:
– Oare dacă-ți voi spune că ei
au dreptate, nu vei mai crede
ceea ce crezi acum? Iar dacă
voi spune că nici tu nici ei nu aveți
dreptate, ce vei face atunci?
Însă eu îți zic: nu căuta dreptatea,
ci adevărul. Iar ceea ce crezi tu
în inima ta, este adevărul tău.
Și, vrând El să
plece, omul a strigat:
– Dar ce să fac,
Doamne, să cred ca mine
și să spun ca
ei? Învață-mă, căci
nu mai pot
îndura setea și foamea
care mă chinuie.
Iar El, desenând
pe nisip, cu
degetul mare al piciorului,
o cruce, i-a
răspuns: – Nici nu știi tu
câte poți să înduri. Și stârnindu-se
vântul, a
plecat. Iar crengile
sicomorului au
prins a se scutura
peste cel legat
pentru credința lui.
Iertarea
Femeia stătea
așezată pe un coș
de nuiele, își
ascundea fața în palme
și se legăna
înainte și înapoi.
– Doamne,
fărădelegea mea eu o cunosc
și păcatul meu
înaintea mea este pururea,
zicea, iar cei
care treceau pe acolo
o priveau unii
cu mânie, alții cu scârbă
și mulți dintre
ei îi aruncau cuvinte
de ocară. Dar
El, ajungând, a luat un coș
și s-a așezat
lângă femeie. Apoi
i-a spus: – Nu mai plânge, pentru toate
există iertare. Și ea, auzind, și-a descoperit
fața, iar
ucenicii s-au dat câțiva pași
înapoi, căci era
frumoasă ca luna.
– Cine în lumea
aceasta va putea să mă
ierte, Doamne? a
întrebat. Și atunci El
i-a luat mâna
între mâinile sale și i-a spus:
– Tu însăți de te vei ierta, cu adevărat
iertate vor fi păcatele tale și pe pământ
și în cer. Însă de-acum să nu mai
păcătuiești.
Și s-a ridicat
să plece, dar femeia a căzut
în genunchi și
i-a îmbrățișat picioarele,
i le-a udat cu
lacrimi și i le-a șters
cu părul ei ca o
turmă de capre
coborând din
munții Galaadului.
Aripile
Umblând El prin ținutul celor necredincioși,
i-a ieșit în cale un bătrân, zicându-i:
– Ți-am văzut aripile când erai sub smochin.
Dar El s-a făcut că nu aude și a mers mai
departe.
– Ți-am văzut aripile când erai sub smochin,
i-a spus bătrânul din nou, ținându-se după
dânsul.
Dar El tot nu l-a băgat în seamă.
– Ți-am văzut aripile când erai sub smochin,
a spus acela a treia oară, apucându-l
de haină. Iar El s-a întors, zicându-i:
– Cei
pentru care am venit privesc fără să vadă,
ci tu, care nu
ești dintre ei, ai văzut.
Fericiți cei ca
tine, cu inima curată,
pentru că aceia
pot cunoaște adevărul.
Dar ce ai văzut
să nu spui nimănui, pentru că
te vor socoti
nebun și te vor omorî cu pietre.
Căci eu sunt
aici ca să ridic păcatul lumii și lumea
încă nu este
pregătită pentru eliberare. Apoi
a pus mâna pe creștetul bătrânului și acela,
simțind cum i se deschid și lui aripile,
a căzut cu fața la pământ și a plâns.
Mai multe poezii și profilul autorului aici: Raul Sebastian Baz
Citește aici: Lumea pe care o cunosc
Copyright © 2018 Raul Sebastian Baz
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului