Hăituiți de umbre,
Torturați de cenușa din gând,
Înfricoșați că mâine vom pierde
Clipa în care am uitat să iubim,
Ne așezăm sufletul în fereastră,
Cu raze de soare să îl hrănim.
Suntem marionete,
Deghizate în eroi.
Pășim pe vârfuri de lance
După ce ieri, ne-am scăldat în noroi.
Rupem lacătul nopții
Fără să știm
Că, lipsiți de iubire, tot în beznă
trăim.
Timpul m-a vitregit de prezența sa
în fiecare zi, problemele m-au depășit
numeric.
Nu pot să cer părerea altcuiva, e viața mea.
Ca un tăvălug mă strivește
Merg târâș, cu bucurii și necazuri,
orbește.
Timpul m-a sabotat
Am greșit, am iubit, am iertat.
Cine poate judeca omul?
El nu-și trăiește viața precum pomul.
Aș face pact, dar cu cine?
Vreau să mă bucur de prezent,
La fel și de ziua ce vine.
Să nu mai iau cu împrumut clipe de
fericire,
Trecându-le în contul meu, că le-am
avut.
Dorințe, pe care timpul mi le-a furat
Lăsând sufletul gol,
Când ceasul mecanic s-a oprit din
tic-tac.
Dezamăgire
Scanez cu sufletul cuvinte,
vin nechemate de unde nu mă aștept
Mesaje mă înjunghie –
Pumnal în piept.
Prietenia e diagnostic rezervat.
În loc de compresă cu iubire
Verdictul clar: dezamăgire.
Cercetat în secret de privirea curioasă,
Furându-ți gândurile, le livrează
Târziu,
Împachetate cu venin într-o frază.
Știu.
Am prieteni
Cumpărat și vândut, omul bun – ca o oală
de lut.
Risipit în uimire ca nisipul în albia
râului
Peticește cu speranță rănile pe care
oricum nu le-a vrut
Miracol
Pe chip, port masca de fericire.
Pe umeri-
Aripi de vânt.
Am luat cu împrumut din râsul pruncilor,
Doar o secundă
Când timpul s-a oprit cu numărul anilor.
Fără să-mi judece dorințele
Pentru ele nu risipesc bani,
Nu mă dor, nu le simt,
Pleoapele îmi strălucesc,
Genele sunt împodobite cu fire de nisip.
Adaug un strop de iubire
Acestui tablou inedit,
Reflexia lumini-
Miracol!
Mă face să uit cine sunt.
Păstrează-ți
dulcele
Iubesc! Ce chin îngrozitor.
Mă-ntreb continuu:
Unde e viața, dulce ascunsă în amor?
În mine e toamnă
Și vântul suflă, ca o iarnă ce nu mai
vrea să plece,
Un somn adânc mă poartă în pustiu.
Ciulinii purtați de vânt, chipul mi-l
rănește.
Timpul mușcă din trupul meu cu fiecare
zi,
Iubire! Păstrează-ți dulcele.
Dorul împrumutat
Astăzi l-am transformat în vin,
Închin pentru tine o cupă, cu pelin.
Clipe
Am scris despre iubire
Până când viața a devenit o dramă.
Un carusel în care inima se destramă.
Întortochiatele cărări subit s-au
îndreptat,
Dar ce folos, uitarea a pus pecetea pe
cerul înstelat.
Noaptea, prinsă pe o scenă de teatru, o
comedie.
Dar și așa, cui îi mai pasă, când a
rămas pustie.
Nici perna nu mai e ce-a fost,
Lipsită de puf, învinge somnul fără
rost.
Mantia grea şi întunecată se transformă
în jad,
Iar dragostea -
A devenit o piatră, care se zbate sub
roata unui car.
Luceafărul e disperat
Că și-a pierdut lumina, scânteietoare
altădată.
Un cer plin de cenușă, o casă fără ușă,
O zi, divizată în clipe pentru toți,
Noaptea e mult prea neagră
Sub pașii ei, fluturii triști, postesc
Acasă
Acasă
Pe prispa însorită, aceleași ghivece cu flori.
Treptele sunt la fel de tocite ca liniștea dintre noi.
Ferestre prăfuite,
Prin care odată, grăbite, visuri au pierit.
Pereții scorojiți lasă cărămida la vedere
Prin ei vântul se întrece cu gândul, alungând tăcerile.
Pavajul s-a înfrățit cu volbura și pirul.
Fără cuvinte -
Dacă răzbesc până la ușă, alung din inimă tot chinul.
Un lacăt ruginit se leagănă-n belciuge
Deschid cu greu -
Mă întâmpină necunoscutul.
Perdele rupte, camere goale, ce duhoare!
Întunericul strigă:
- De ce te-ai întors?
Bunica nu mai este!
Casa, a devenit o tristă poveste.
Întind o mână parcă cerșind
Cu degetele tremurânde
Aș vrea să prind o umbră,
Și dintr-o dată, mi se face frig.
Pășesc încet, să nu trezesc urma pașilor ei rătăciți prin odăi.
Podul casei e adăpost pentru vrăbii
Chiar dacă obloanele au fost ferecate
Viața, se frânge între regrete și fapte.
M-am întors.
Din loc în loc, pereții înfloresc mucegai.
Prea târziu -
Niciodată n-am să-i mai privesc chipul bălai
Treptele sunt la fel de tocite ca liniștea dintre noi.
Ferestre prăfuite,
Prin care odată, grăbite, visuri au pierit.
Pereții scorojiți lasă cărămida la vedere
Prin ei vântul se întrece cu gândul, alungând tăcerile.
Pavajul s-a înfrățit cu volbura și pirul.
Fără cuvinte -
Dacă răzbesc până la ușă, alung din inimă tot chinul.
Un lacăt ruginit se leagănă-n belciuge
Deschid cu greu -
Mă întâmpină necunoscutul.
Perdele rupte, camere goale, ce duhoare!
Întunericul strigă:
- De ce te-ai întors?
Bunica nu mai este!
Casa, a devenit o tristă poveste.
Întind o mână parcă cerșind
Cu degetele tremurânde
Aș vrea să prind o umbră,
Și dintr-o dată, mi se face frig.
Pășesc încet, să nu trezesc urma pașilor ei rătăciți prin odăi.
Podul casei e adăpost pentru vrăbii
Chiar dacă obloanele au fost ferecate
Viața, se frânge între regrete și fapte.
M-am întors.
Din loc în loc, pereții înfloresc mucegai.
Prea târziu -
Niciodată n-am să-i mai privesc chipul bălai
Valsul
cuvintelor
Valsul cuvintelor dedicate iubirii
Creează un desen greu de falsificat.
Cerneala roșie din călimară
Are în compoziție emoție.
Răsucită, penița se pierde într-un
carusel sentimental.
Îmbrățișări topite sub voaluri de
mătase,
Șoapte fierbinți, decolorate de buzele
cărnoase,
Nu se vor scrise
Însă -
Trăirile de necunoscători sunt
interzise.
Iubirea și muza valsează pe muzica
toamnei,
Oferindu-i poetului resurse
incomensurabile
Noapte
magică
Mă biciuie o întrebare;
Sunt Eva scăldată în păcate?
Aștept de-o viață -
De ce nu vii?
Din cufărul de fildeș am scos un
pergament
Citesc absentă-
Cetatea întunecată e ferecată cu lanțuri
ruginite,
Iar lacătul,
Poartă pecetea limbilor de șerpi,
încolăcite.
Ce vrajă plutește asupra mea?
De ce singurătatea strigă,
Chemând iubirea.
Opaițul se stinge, fereastra e deschisă,
Perdeaua din dantelă freamătă
Între realitate și vis.
Îmi despletesc cosița, perna miroase a
floare.
E noaptea magică,
Abundă în stele căzătoare
Tablou
hibernal
În dreptul șemineului scânteile sar
dezordonat.
Scaunul se leagănă rar,
Bunica îl așează mai aproape de focar.
La fel și pledul cei acoperă genunchii,
Visătoare, privește tabloul hibernal.
Pe buze, flori de iris îmbobocesc.
În vatră cărbunii prind forme bizare,
Bunica tresare.
În liniștea serii,
Povestește cu glas tremurând:
Întâmplări din copilărie, despre iubire
Și tinerețea furată de timp.
Ghemul de lână îi scapă.
În brațe, îi sare un pisoi,
Îl mângâie rar, pledul îi dezgolește
genunchii
ieșind la iveală două andrele și un
ciorap.
Flori de gheață gerul a desenat pe geam,
vântul șuieră ca un arcuș
atingând crengile înghețate,
Nămeții acoperă gardul,
E iarnă, la oraș și la sat.
Același tablou hibernal
Ne întâmpină an de an.
Gerul mușcă cu sete când țurțurii cad
din fierăstraiele atârnate în ferestre.
Câinii latră, copiii fac zarvă
pe derdeluș dar și pe stradă.
E iarnă.
Bunica, în fiecare an de sărbători
face din viața ei paradă.
Autoportret
Mi-e sufletul anotimp
Culoare, iubire și cânt.
Mi-e sufletul frunză
purtată de vânt,
Rază de soare și apă și rug,
Mi-e sufletul dorință,
Un tot și nimic.
Semăn iubire pe tot ce ating.
Mi-e sufletul ocean,
Modestia, respectul mă poartă pe val
Coca Popescu:
„Cred în visele mele”
Astfel au văzut lumina tiparului volumele Dragoste și flori (2001), Dorință și vis (2004), Iubind
iubirea (2012) (la editura Semne, ca mentor l-am avut pe regretatul
scriitor Traian T. Coşovei), Poveste de iarnă (poeme pentru copii,
2012, reeditare 2014, editura Andreeas și Vision Design), Prietenie fără frontiere (2013,
editura Semne), Iepurașul năzdrăvan (poeme pentru copii, 2014,
editura Andreeas), Incertitudine (2014, editura Tracus Arte, volum
ilustrat de Matei Vladimir Colţeanu), Nopți violet (2016, editura
Rafet, carte premiată în cadrul Festivalului Internațional de Creație Literară
”Titel Constantinescu”, ediția a IX-a, cu premiul ”Alexandru Sihleanu”, volum
ilustrat de Florian Bîrsan), Suspendată în timp / Suspendida en el tiempo (volum
bilingv, român-spaniol, ilustrat de Florian Bîrsan), O noapte și câțiva pași
(2018, editura Detectiv Literar), Incertitudine (2021, editura Neuma).
Despre lucrările mele s-a scris frecvent în Ziarul de
Chitila (Adrian Cîlţan), Ziarul Cultural (Traian T. Coşovei),
Ziarul Ziua, dar și în revista Migrant în România (Mioara Roman
& Mihail Gălăţanu), Actualitatea Literară (Horia Gârbea şi George
Motroc), Luceafărul de dimineață (Horia Gârbea), Bucureștiul literar
(Dinu Grigorescu), Revista Detectiv Cultural (Firiţă Carp/Mioara
Bahna/Florin Dochia), Ciripit de Păsărele (Dinu Grigorescu), Jurnal
de Liceu, «Cafeaua artistică» (George Motroc), Revista Nouă, Revista
Urmuz (Florin Dochia), Revista Agora literară (Gheorghe Vidraşcu), Convorbiri
Literare (Emilian Marcu), eCreator (Ioan Romeo Roşiianu), Dacia
Eternă (Ioan Păunescu), Informația de Prahova, Almanah Ciripit de
Păsărele (Dinu Grigorescu), Dor de Dor (Marin Toma), Revista
Rotonda Valahă (Ioan Barbu), Națiunea (Cezar Adonis Mihalache), Antologii
de critică literară, Paradigme poetice actuale (Mioara Bahna), Vitrina
cărților (Emilian Marcu), Dispuneri Literare Bucureștene (Ionel
Necula), A.P.C.S. - Agenția de Presă Culturală și Sportivă (Aristotel
Bunescu), Cafeneaua Interviurilor (Antoaneta Rădoi), Știri la Buletin
de Ilfov, Minutele Culturale, Ciocu-mic.Ro. Actualitatea literară, Argeș Focus,
Al Rai (din Kuweit și Irak) ș.a.m.d. Am participat la “Schenker’s got talent” (2016).
Copyright © 2018 Coca Popescu
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.