eu sunt
și prizonier și călător,
desenat pe
marea singurătății,
în valea dintre
moarte și dor,
înscris pieziș
pe sensul libertății.
și prizonier și călător,
desenat pe
marea singurătății,
în valea dintre
moarte și dor,
înscris pieziș
pe sensul libertății.
în mine sălășluiesc
și pescarul și peștele,
legați consangvin
în nade ispititoare –
înotători ce caută
ieșirea din burțile
prea multelor căi
curgătoare.
și pescarul și peștele,
legați consangvin
în nade ispititoare –
înotători ce caută
ieșirea din burțile
prea multelor căi
curgătoare.
în mine se luptă
pe libertate/pe fatalitate
și individ și societate –
pe contrasensul
piețelor goale/
străzilor aglomerate
căci eul din mine
încă ne tace
consensul.
pe libertate/pe fatalitate
și individ și societate –
pe contrasensul
piețelor goale/
străzilor aglomerate
căci eul din mine
încă ne tace
consensul.
eu sunt
și eroul și auditoriul
orașului surd, unde
îmi cânt enorm,
în armonii de oratoriu,
moartea morții
pânʼ la biruința
neamestecatului
Eu.
și eroul și auditoriul
orașului surd, unde
îmi cânt enorm,
în armonii de oratoriu,
moartea morții
pânʼ la biruința
neamestecatului
Eu.
e vremea deschiderii porților
ambelor lumi.
e vremea dezlegării stihiilor
în ființa scindată.
e vremea frângerii și a (re)vărsării
potirului plin.
e vremea trădării și a vânzării
chipului senin.
ambelor lumi.
e vremea dezlegării stihiilor
în ființa scindată.
e vremea frângerii și a (re)vărsării
potirului plin.
e vremea trădării și a vânzării
chipului senin.
e vremea cinei fără de taină (?!)
din șanțurile acidului ceresc curge
roșul amurgului
și obrazul afundat al morții străpunge
oglinda cuvântului,
dilatată-n pustiul atât de limpede sortit
căci
se arată intrarea în valea omului părăsit,
unde abia mai pâlpâie tâlcul neprihănirii
și nimeni nu mai luptă în numele nemuririi.
roșul amurgului
și obrazul afundat al morții străpunge
oglinda cuvântului,
dilatată-n pustiul atât de limpede sortit
căci
se arată intrarea în valea omului părăsit,
unde abia mai pâlpâie tâlcul neprihănirii
și nimeni nu mai luptă în numele nemuririi.
e vremea ferecării fântânilor
ambelor lumi.
e vremea legării aripilor
în ființa scindată.
e vremea putrezirii și a profanării
potirului ce, vai, încă-i plin de
apă vie
de vreme ce-n ochiul treaz
trădarea și vânzarea
nu au veștejit rădăcina icoanei!
ambelor lumi.
e vremea legării aripilor
în ființa scindată.
e vremea putrezirii și a profanării
potirului ce, vai, încă-i plin de
apă vie
de vreme ce-n ochiul treaz
trădarea și vânzarea
nu au veștejit rădăcina icoanei!
Lecția
despre nimic
cum eu n-aveam nicio idee
despre nimic
și nici tu,
ne-am gândit că suntem la fel
și ne-am mărturisit acest ascuțit
secret,
fără a căuta nimic
altceva.
cum eu n-aveam nicio idee
despre nimic
și nici tu
ne-am bucurat de năucirea
că există nimic
mai mult.
cum eu n-aveam nicio idee
despre nimic
și nici tu
am adormit și-am visat la zero
și cu asta
basta.
cum eu n-aveam nicio idee
despre nimic
și nici tu
m-am trezit, vai, cu lumina pe a ta față
și-am realizat că stă între noi păcatul
c-am luat în serios nimicul
și atât.
(Răs)plata
caut de atâta amar de vreme revenirea
tihnei somnului.
știi cumva o casă de amanet ce vinde odihnă omului?
plătesc.
sunt dispusă să dau la schimb zile, nopți multe –
mă apasă oricum prea adânc visele nemărunte.
știi cumva o casă de amanet ce vinde odihnă omului?
plătesc.
sunt dispusă să dau la schimb zile, nopți multe –
mă apasă oricum prea adânc visele nemărunte.
simți că de mii de ani cutreieri trudit
prin vise –
te revolți că-ți răsar doar pe căi nepermise.
plătești.
când dorul de mine coastele-ți străpunge,
spune-mi, în brațele cărei femei îl poți învinge?
te revolți că-ți răsar doar pe căi nepermise.
plătești.
când dorul de mine coastele-ți străpunge,
spune-mi, în brațele cărei femei îl poți învinge?
ne-am rătăcit pe contrasensul
abandonării,
peroane, aeroporturi – templele căutării.
scotocim prin vechi tarabe după fleacuri,
dezlegări de unica dragoste, cale de veacuri
ce-o purtăm pe tâmple, genunchi, orbitele sparte,
deschidere din viscere spre cât mai departe -
ce preț îi dai visului neputincios de-a mă avea?
peroane, aeroporturi – templele căutării.
scotocim prin vechi tarabe după fleacuri,
dezlegări de unica dragoste, cale de veacuri
ce-o purtăm pe tâmple, genunchi, orbitele sparte,
deschidere din viscere spre cât mai departe -
ce preț îi dai visului neputincios de-a mă avea?
visăm. ne înălțăm către iubirea de
dincolo de moarte.
aici nu mai suntem înlănțuiți de teroarea acelui nu se poate.
mi-ai împrumuta o aripă când a mea ar fi prea obosită
dacă ai primi la schimb a noastră supraclipă nepângărită
din Piața Unirii?
aici nu mai suntem înlănțuiți de teroarea acelui nu se poate.
mi-ai împrumuta o aripă când a mea ar fi prea obosită
dacă ai primi la schimb a noastră supraclipă nepângărită
din Piața Unirii?
Carmen Ciornea: Este absolventă a Facultății de Litere și Teologie a
Universității „Ovidius” din Constanța. Studiile postuniversitare cumulează un
master în „Românistică” și unul în „Teologie Ortodoxă. Strategii de
comunicare”. Din 2015 este doctor în Teologie. Actualmente este lector
universitar, cadru didactic asociat la Facultatea de Teologie din cadrul
Universității „Ovidius” din Constanța, profesor titular la Seminarul Teologic
Ortodox „Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul”, redactor cultural colaborator la
postul de radio al Arhiepiscopiei Tomisului –
„Radio Dobrogea” și cercetător acreditat CNSAS.
Carmen Ciornea a susținut o bogată activitate publicistică
în presă: studii, articole, eseuri, interviuri – în volumele unor manifestări
științifice internaționale și naționale, jurnale, reviste culturale și cu
profil spiritual.
Volume de autor:
Sandu Tudor și asociațiile studențești creștine din
România interbelică (editura Eikon,
București, 2017)
Chipul Rugului Aprins (editura Eikon, București, 2015)
Chipul „Rugului Aprins” dăltuit în memoria vie a
ucenicilor (editura Vasiliana ʼ98, Iași, 2014)
Argumentele unei generații (editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2014)
Judecata mieilor (editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila, 2012)
Voia semnelor (editura Rocart, 2021)
Citește aci: Carmen Ciornea - (De)rute și Carmen Ciornea - La (răs)cruce
Copyright © 2018 Carmen Ciornea
Utilizarea integrală sau parțială a
articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.