Matilda Gagea: Obișnuiesc să scriu poezii, dar nu am publicat nimic până acum: sunt o
fire timidă... eu știu doar să scriu ce-mi curge din suflet. Mă atrage
romantismul dus la extrem, creat într-un cadru fantastic care să dea senzația de real, un
fel de "oare s-ar putea întâmpla în realitate?!..." Puteți să citiți
câteva dintre poeziile scrise de mine pe blogul: Patidis - Iubirea nu are limite, iubește infinit! Am publicat acolo doar o parte din creațiile mele, în
special poezie, deoarece nu am destulă răbdare să migălesc detaliile: îmi place
să-mi aștern rapid ideile pe hârtie, iar când termin, apar alte idei ce nu-mi
dau voie să revin la munca de detaliere. Vă invit acum să citiți acum câteva dintre poeziile mele
de dragoste. Sper să vă placă…
Semințe
de iubire
Printre văpăi de disperare s-a ars o
pată de amor,
Dansată într-un vals vulgar creat de-al
iadului tenor.
Ai stins iubire inocentă cu flăcările
din infern...
O infinită suferință trăită într-un smog
etern...
Nu vreau să port nici un regret în
sufletu-mi făcut deșert,
Căci toate căile spre tine au fost doar
umbre de incert!
Cum ochii mi-au secat de plâns, răcnesc
la nori să ploaie dor,
Ca să-l împrăștie peste pajiști,
scurgându-l și pe-al tău ogor.
Arunc semințe de iubire pe câmpul larg
ce zace mut,
Aștept să crească iasomie din lacrimile
ce-am pierdut!
Îmi pierd ființa printre vânturi ce-mi
cântă vocea ta pe piele,
Mă plimb pe drumuri de neștire,
ascunse-n praful gri de stele.
Să nu îmi mai citești cuvinte când cer
să cred c-ai fost o carte! ...
Doar o poveste despre viață, ce-a scurs
puroi din pagini moarte.
Mi-e groază să-ți mai cânt iubire când
văd furtuni de pulberi seci
Ce-au izvorât din neștiința minciunilor
din piscuri reci!
Închei in punct a ta poveste și-ți cer
să-nveți și tu să ierți
Când cerul nu-ți respectă ruga, ori când
cu astrele te cerți!
Iubirea ce mi-a curs prin vene e doar o
faptă ce a fost;
Trăirile ce vin îmi spun c-ai fost doar
vorbă fără rost!
Eu te-am iubit cu suflet pur... Eu te-am
iubit fără păcat...
Am plâns iubire inocentă, păcat că tu
n-ai remarcat!
Îți cer să nu greșești din nou, ori să
ucizi cu-a ta privire,
Eu vreau să fii un om mai bun și să
dorești doar cu iubire!
Cerșesc
iubire
Amurgul cald eu l-am ascuns în pașii
reci de noapte
Și tot acolo au pătruns pierdute tainici
fapte.
Iar dacă eu nu te-am iubit atunci
cerșesc iubire,
Sporind eternul infinit cu pași spre
mântuire.
Să nu plângi când îți vin în piept
dorințele ascunse,
O viață eu am să te-aștept pe drumuri
nepătrunse.
Mă iartă azi de ți-am greșit prin
vorbele murdare,
Te rog acum cu chip smerit să-mi cânți a
ta iertare!
Au plâns cărările de dor când te simțeam
prin vene,
Au plâns și visele din stâlpi ce-mi
desenau sub gene.
Mi-e dor acum să-mi fie dor, dar să
privesc spre tine...
Se-așterne-n suflet gri decor pictat în
mărăcine.
Cerșesc o pată de credință care să-mi
spună că n-ai fost
Doar călător în a mea cale... doar un
străin lipsit de rost...
Să-mi ierți te rog din nou acum
Tot urletul din piept,
Să-mi ierți acum când stând în drum
Eu încă te aștept!
Ești
tot...
Îți jur acum că te iubesc
Cât munții de lumină
Din foc albastru prea firesc
Ce nu știe de vină...
Ești înger, apă și pământ,
Ești foc și infinit...
Ești aer, codru, dans de vânt,
Origini și sfârșit...
Ascultă-mă prin fir de vis
Și leagă-mi temerea ascunsă
Care mă poartă spre abis
Sorbindu-mi calea-mi nepătrunsă.
Ești vis, mister și fantezie,
Ești șoaptă de plăcere...
Ești rând pictat în poezie,
Tipsie cu durere...
Privește-mi ochii prin magie,
Culege-mi roadele din minte,
Golește plina ta tipsie
Ce stoarce lacrimi din cuvinte!
Ești nebunie, șoaptă, cer,
Ești floare de câmpie...
Ești tot ce vreau etern să sper,
Ești plâns și veselie...
Închide ochii și visează,
Îmbrățișează-mă în gând
Etern spre mine meditează
Iubește cugetând!
Ești stâlp de piatră obosit,
Ești drum fictiv în ceață...
Ești o nălucă ce-a cerșit
Doar suferință-n viață.
Cultivă-a existenței muguri,
Alinta-mi agonia!
Alung-a ceții multe ruguri,
Sărută-mi nebunia!
Ești cerc pictat în cercul meu,
Ești rază de culoare...
Ești dar trimis de Dumnezeu,
Căldură și răcoare...
Calmează frunzele ce-îngână
Să uit de tot de tine!
Iubirea-mi este-aici stăpână
Și-n viața care vine...
Ești energia din atomi,
Dorințele din vene...
Ești fructul tainicilor pomi,
A zborurilor pene...
Topește negura cernută,
Invocă fericirea!
Ridică-mi inima căzută,
Dizolvă-mi amăgirea!
Ești nebunia din țesuturi,
Ești nor de inspirație...
Săgeți înfipte printre scuturi...
Ești pace și-agitație...
Atinge-mi părul desfăcut,
Strivește-mi neputința
De-a accepta că ești trecut
Ce-mi chinuie credința.
Ești univers în spațiul meu,
Ești tot ce mă compune...
Ești vidul care-atârnă greu,
Iubirea ce răpune.
O dâră
de iubit...
S-a terminat acum iubirea, iar ce-am
știut eu nu mai știu...
Mulțimi de vorbe ce s-au șters, răsună-n
trupul meu pustiu.
De-a fost greșeală, ori destin... eu nu
mai știu, nici n-am știut;
De-a fost păcat, ori mântuire, a fost...
dar șade-acum pierdut!
Îmi urlă clipele rămase să-ți strig din
umbre un sărut,
Eu ți le-aș da acum pe toate, dar
niciodată nu le-ai vrut!
Nu-ți mai cerșesc acum răspunsuri, nici
liniștea din piept nu-ți cer,
Eu vreau să te gândești la mine... să nu
mă uiți... doar asta sper!
Iar noaptea-mi pare mult prea lungă...
când clipe scurte mai rămân...
Alintă-mă cu stropi din vise, strivind
avanul meu tărâm!
Mi-e teamă să privesc spre ușă; e doar
blestem lipsit de tine;
Aruncă-ți gândurile toate ca-n noapte
dorul să-mi aline!
Stropește-mi pieptul în iubire,
deschide-ți graiul și vorbește,
Răspunde-i inimii ce-întreabă de’al tău
surâs o mai iubește!
Sunt sclavă a iubirii tale, dar mă
îndrept spre alte porți,
Aleg să cred în bunătate și nu în
dragoste din sorți!
Se-aude ticăit tăcerea din liniștea ce
te compune;
Iar inima din piept îngână; de m-ai
iubit să-încerci a spune!
A fost o clipă de nimic, ce s-a pierdut
spre nicăieri...
A fost un ceas de viitor, ce a rămas un
simplu ieri!
E doar o pudră prăfuită iubirea ce mi-ai
oferit;
N-a fost nici ură, nici tandrețe... a fost
o dâră de iubit.
Să nu atingi a tale buze, când visele
cer să se cearnă,
Căci visele-mi pe-a tale buze trimit
săruturi să-ți aștearnă!
Mai multe poezii semnate Matilda Gagea aici: Formula iubirii
Copyright © 2018 Matilda Gagea
Utilizarea integrală sau parţială a
articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.