șuvoaiele iubirii treceau pe chipul tău,
negrul copleșitor al ochilor tăi venea
spre mine, ca un bărbat spre o femeie
de granat hipnotic... era un drum
al ploii de iubire, lunatic și karmic,
în roșu tomnatic... pierdut într-un
magic răsărit de soare în Thassos.
și te iubeam pe un arcuș fluid de dor,
în tremurul transei... din inima perlei.
și mă iubeai pe un covor de frunze,
din suspin în ardere, din ardere
în cel mai frumos destin... noi.
noapte de malachit cu ochi de pisic.
un pantofior de la Carolina Herrera,
cu boabe de tonka, migdale, cacao,
cafea, tuberoze şi iasomie Sambac!
o salcie verde, ca un picior de greiere.
și-un greiere japonez de copac, numit
„minminzemi”, cântând ca un budist,
o nouă mantră... menajera dispare,
se dematerializează... Horia râde,
se joacă... „vreau să fiu brioșă!”
Cișmigiu, ploaie lungă, frunze
care trec pe alt tărâm... carusel
și mozaic, noi și „Russian Night”,
oracol și larimar... „crezi că te iert?
eu nu am învățat să iert!” am plecat
de la Nichita Stănescu și am ajuns
la dadaism! visez mereu brațele tale,
doar tu mă îmbrățișezi colorat! eu sunt
ploaia, tu ești curcubeul... drumul spre
rai! și îngerul se apleacă, ridică încet
o frunză... „asta e frunza
ta!” aproape
că plânge! și îl implor să o păstreze!!!
„Cine ești tu, dulcea
mea Omri?”
laptele fierbe, noaptea e rece...
luna e runa plecată... să bea un ceai
din frunze de mușcată! mi-e dor de tine,
copil frumos, cu bomboane albastre în
urechi! ieri nu mai e spaimă, azi nu mai
e așteptare, mâine nu mai e fugă... mon
vieux... adună visele dintr-o cană cu
must,
iubește o dimineață cu brumă multă,
învelește
amintirile de vanilie şi scrie, cu o
premoniție,
pe o felie de smarald... ai grijă, la
tâmplă...
printre gânduri, e o lacrimă care nu
plânge!
pare că am murit, trupul e alba
tăcere...
pădure gri, pământie, ce stai între
bărbat
și femeie, uită patima destinului! cântă
ușor,
descântă-mă cu adieri și voaluri, cu
spirale
și inimi, cu stele și muguri, cu
levănțică și
frunze de gutui... îndrăgostiții se
pierd cu
harta în mână pe stradă... el e un tei,
ea e
o salcie arămie! hai, toamnă, cântă-mi
şi tu,
din dulceața apelor, ce-au spălat rozele
trăiri
ale unui flamenco astral! cântă-mi, mon
vieux!
Dansând
pe o frânghie
rună, stele, lacrimi de esențe...
lună din mătase de păianjen, argint
descântat la fabrica de ace... trist
picior de greier, sunet fără casă, coasă
obosită, carte-ngălbenită, soartă
albăstrită,
viață descusută, noapte fără țară,
absența
extazului... personajele divine, șamanele
trase de viermi de mătase, transe... șir
de mătănii, arde mirodenii, Oshiro Kami,
știu că ai să vii! caii tăi nechează...
au
clopoței din lemn de dud li ochi de zei!
tristețea ta are gust de cenușă, vine
din Sendai... inima ta, cinci stoluri
de libelule, romanță dulce-amăruie,
din cuvinte swahili, deasupra Senei!
gălbui-alb-cenușiu, catren cu ferestre,
timp pierdut, zăpadă ce caută lumina
felinarelor, lupi religioși, pe un câmp
de trifoi, ploaie rece, trece Ioana d'Arc!
ea are un inel magic... să-l auzi
vorbind,
e cel mai mare șef de orchestră din
lume!
și literele, perle dificil de găsit,
sunt la fel
ca umbrele ivorii din colțul mansardei
lui
Mircea Eliade... pe strada Melodiei,
bizar
și-amețitor descântec... împarte două
lumi.
Vitraliu
violet cu pescăruși în zbor
nu e nici prima luptă, nu e nici ultimul
război,
nu e nici primul sărut, nu e nici
ultimul orgasm,
nu e nici prima viață, nu e nici ultima
trădare,
nu e nici primul regret, nu e nici
ultimul sfârșit...
bucură-te, vine primăvara, vara, toamna,
socotește
și apleacă-te lângă timp... cu toate
amintirile...
ca o apă, șerpuitoare, nimfă plutind pe
o frunză
de iederă! creșterea ta să fie mai fină
decât acul
ce coase catifeaua, ce ascunde inima
nouă, dintr-o
veche alchimie... nu e nici prima
rochie... nu e nici
ultimul sân ce se oferă suav, floare de
magnolie...
nu e, iubitule, decât povestea unei
repetiții și basmul
unui descântec pentru uitare. din zid,
crește mereu
o Ană... nu e nici primul strigăt, nu e
nici ultimul dor!
Kinnabari
sânii, pântecul și Ajna... fulg de corb,
spirală albă, tantric susur de castană,
teii străzilor de dor, semiluna viselor,
busuioc și albăstrele! „ești miracolul
meu!
kalas, lavă... delir, șampanie marțiană!
parfum tainic de cinabru, destrămarea
e firească... cenușa Păsării Phoenix
are gust de rai! dulcea mea, Lorelei!”
cântec și descântec, arde iubirea și
destinul se coace în pântec... mugur
karmic și lunatic, extaz scris pe aur
verde... dafin, ploaie de lavandă,
răcoare de salamandră... am un ac
în inimă... coase-ncet, timpul blajin!
(poezii din volumul Omri, editura
Tipo Moldova, 2018)
Daniela Voiculescu (n. 27 octombrie 1969, Pitești, Argeș): Daniela
Voiculescu este un „caz”. Ea respiră în versuri, simte în versuri, trăiește în
versuri. Inima ei bate în versuri. Vers alb, proză lirică, bine amalgamate de
agenda – nu numai sentimentală – cotidiană. Scrie aproape zilnic, probabil că
pentru ea o zi fără un poem e o zi pierdută. Tânără și mică de statură, e de o
tenacitate probabil unică prin lumea literelor (argeșene). Pare că o ține așa
din adolescență – încearcă undeva (Spica, pagina 97) să ne convingă că a
început să scrie în joacă; nu trebuie s-o credem, nu avea alegere, e sigur că
dacă n-o făcea, s-ar fi ridicat prea mult presiunea interioară, ca la o
locomotivă Pacific, din cele cu abur, s-ar fi ridicat, şi ar fi țâșnit poezia
pe la toate niturile, ca la locomotivă aburul. (acad. Gheorghe Păun)
Debut
literar:
9 septembrie 1989, în revista de cultură
„Argeș”
Cărţi
publicate:
Anahata (editura Vasicos Media, 2004)
Nsoromma (editura Carminis Educațional, 2007)
Mercurul
filosofal (editura Carminis Educațional, 2007)
Doimea materiei (editura Carminis Educațional, 2007)
Zeița de turcoaz (editura Tiparg, 2008)
Spica (editura Tiparg, 2008)
Indigo și
portocaliu (editura Tiparg, 2009)
Orphika (editura Tiparg, 2009)
Umbra ploii
devine Fortuna (editura Scrisul
Românesc, 2011)
Dora (editura Antim Ivireanul, 2012)
La malul Mării
Imbrium (editura Bibliostar, 2012)
101 poeme (colecția Ideal, editura Biodova, 2012)
Latona 1969 (colecția OPERA OMNIA, Poezie contemporană, editura Tipo
Moldova, 2013)
Stele, iarbă și
ploaie (colecția OPERA OMNIA, Poezie
contemporană, editura Tipo Moldova, 2013)
7 împărțit la 13 (colețţia OPERA OMNIA, Poezie contemporană, editura Tipo
Moldova, 2014)
Nod marinăresc (colecția OPERA OMNIA, Poezie contemporană, editura Tipo
Moldova, 2014)
Iedera albă (colecția OPERA OMNIA, Poezie contemporană, editura Tipo
Moldova, 2014)
Chandra (colecția OPERA OMNIA, Poezie contemporană, editura Tipo
Moldova, 2015)
Tuatara (colecția OPERA OMNIA, Poezie contemporană, editura Tipo
Moldova, 2015)
Casa de iasomie (colecția OPERA OMNIA, Poezie contemporană, editura Tipo
Moldova, 2015)
Alban Elfed (colecția OPERA OMNIA, Poezie contemporană, editura Tipo
Moldova, 2016)
Îngerul 28 (colecția OPERA OMNIA, Poezie contemporană, editura Tipo
Moldova, 2016)
Omri (colecția OPERA OMNIA, Poezie contemporană, editura Tipo
Moldova, 2018)
Arșița iubirii (editura Antim Ivireanul, 2019)
Fluviu arzând (2020)
Arșița iubirii (editura Antim Ivireanul, 2019)
Fluviu arzând (2020)
Wings (editura Napoca Star, 2023)
Cleopatra (editura Napoca Star, 2024)
Copyright © 2018 Daniela Voiculescu
Utilizarea integrală sau parțială a
articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.