AURA DAN - EGOFANTEZII
Aura Dan –
Egofantezii (editura
Mircea cel Bătrân, 2018): În această carte, poeta bucureşteancă
Rodica Aura Dan, ne propune o selecție substanțială de poezii cu un titlu, nici
că se putea mai bun, Egofantezii. Da. Niște fantezii ale sale așezate discret,
modern, ca un discurs liric unde abandonează prozodiile clasice și se dedă,
optează, pentru posibilități de expresie ale versului liber, alb, al poeziei
postmoderniste. (…) Important este faptul că în acest volum de versuri, Rodica
Aura Dan, ne dovedește că este deja inițiată în tainele exprimării lirice, unde
rândurile au o frumoasă curgere, poeta transmițând acel fior cititorului,
creându-i imagini destul de sugestive. În mod cert, volumul Egofantezii al
Aurei Dan, îi confirmă valoarea scriitoricească, evoluția ascendentă,
activitate care vorbește în locul domniei sale. Însuși valorosul scriitor și
critic literar, Daniel Cristea-Enache, despre cartea Egofantezii a Aurei Dan,
spune: ”Poezia este frumoasă, la propriu și figurat”. De ce n-am spune și noi!
Felicitări, Aura Dan! (extrase din recenzia semnată de scriitorul Puiu Răducan)
Cum sunt eu?
Transparentă, naivă;
umblu printre neguri, printre nopţi
şi printre ţepii privirilor ce ard –
Ce sunt eu?
O flacără
ce arde într-un ungher de cuvânt
şi rup silabele să nu mai facă zgomote
printre minţi –
Cine sunt eu?
Sunt o picătură
ce şchiopătează albastru pe şotronul plin cu
bolovani şi gânduri răutăcioase -
Unde sunt eu?
Sunt peste tot
şi zbor printre corzile de vioară ale lunii
tăiate de un nor la care cântă arcuşul, jumătate iubire –
Când sunt eu?
Atunci când aflu...
Sunt un punct,
un vibrând din univers
sau, poate, un abur ce stă pe un pod,
pe-un disc stăpânit cu picioare din inimi
şi miros de migdală amară,
galopând prin infinitul nimic.
Sunt, nefiind,
dornică să mă hrănesc cu boabe de struguri de
la colţuri de ochi,
cu zâmbete din cuvinte şi culori din romburi.
Aşa, nefiind,
culeg petale din rai
şi îmi pun stelele pământului în plete,
pe palme sare din Praid, pe urechi gângănii
albastre,
iar în ochi focul unui suflet infinit.
Totul, totul fiindcă vreau,
vreau să mă văd, să mă vezi, să mă vadă,
dacă tot nu mă-ntreabă...
Acum, când am atâtea răspunsuri
şi am făcut modificări, şi am răsturnat lumea;
nimeni nu mă-ntreabă nimic.
Zburători
Port
în pumn o droaie de idei -
le
strâng ca-ntr-o menghină de gumă şi le dau drumul
metamorfozate,
uşor, uşor, în ţărână
să
se dezintegreze,
să
poată fi puse pe corzile rapsozilor
şi
în oala cuvintelor, la amestecat.
Port
în suflet
o
siluetă din vreascuri
şi
o ţin strâns
până
în clipa în care limbile ceasului
se
răstoarnă către-napoi,
iar
flăcările iubirii
se
transformă-n catran
ce
arde într-un lichid de existenţă.
Port
în inimă
plumb de dorinţe ne-mplinite ce au colţişori
de-ndrăzneală şi vis care, odată, cândva, alături ideilor vor zbura...
Sunt... magnolie
Sunt magnolie din iubire-nflorită,
udată cu virgule de soare-nvineţit
şi puncte din ploi lunecoase
păstrate printre culorile curcubeielor ondulate.
Am înflorit
şi port în corolă miros
ce sparge adierea zefirului de primăvară
şi te-ameţesc cu parfumul meu de răsărit,
pe tine,
iubire.
Am înflorit,
iar petalele-mi din catifea
îţi zâmbesc printre boabe de rouă
şi-ţi fac culcuş parfumat,
ţie,
iubire.
Am înflorit între degetele tale
ce mângâie, neîncetat, părul meu din coajă de nuc şi
genunchiul pus la rugăciune, pentru tine, iubire.
Am înflorit
şi te sărut printre verdele frunzelor, punându-ţi în
portofelul norilor lacrimile vărsate de atât dor,
de mine, iubire.
Am înflorit,
cuibărindu-mă în
jumătatea dreaptă a inimii tale,
cea care-mi aparţine,
parfumată
cu miros ce sparge
adierea zefirului de primăvară,
mie,
iubire.
Am înflorit
în orbita ochiului
tău stâng, ca devorându-ţi privirea să mă vezi, mereu,
doar pe mine,
iubire...
Copyright © 2018 Aura Dan
Postări
Leave a Comment