ADRIANA WEIMER - POEMELE MĂRII

 

I.
Cerul inimii

Te-am regăsit, Mare,
cum o clipă-viață
se regăsește-n
iubire.

Am întins mâinile
spre tine, Mare,
să te cuprind
cu toată ființa
zborului meu

și pescăruși
de lumină albastră
mi-au luminat
cerul inimii.

II.
Fior de octombrie 

Fior de octombrie
la țărmul tău,
Mare,

te-am regăsit
în dor
de albastru ceresc.

Ce cânt de iubire
mă cutreieră
iară și iar?

Cuvinte n-am
să te chem

doar suflet prea plin
să revărs
înspre tine,

doar doruri
și dragi amintiri!


III.
Marea cea mare

Cu Marea cea mare
în suflet
și-n priviri

– cât o pot cuprinde
contopindu-ne
cerul,
visele,
iubirea,
destinul.

Cu iubirea ta-n suflet
Marea cea mare
mă cunoaște,
mă cheamă în largul ei... sunt în largul meu...


IV.
Sărut infinit

Adun scoici colorate
și nisipul sărat
îmi măsoară pașii
alături de-ai tăi.

Libertate,
sentimentul Mării
celei mari
mă cuprinde,
îmi cuprinde
iubirea,
gleznele,
mijlocul,
fața,

ca-ntr-un sărut
infinit.


V.
Nețărmurită iubire

Nețărmurită-i iubirea
la țărmul tău
fără sfârșit...

Seninul tău
e acum și al meu,

zbuciumul meu
e acum doar al tău

val după val
ne spunem
bucuria revederii.


VI.
Îți ating cerul

În largul tău,
în largul meu,
te cuprind în priviri
Mare…

și valul tău
mă înalță

și seninul tău
mă cuprinde.

Îți ating cerul
cu inima,
cu iubirea.


VII.
Energie vie – Marea

Energie vie – Marea
mă cuprinde-n priviri,
o cuprind în priviri,
mă cunoaște ca fiind a ei

– energie vie
din energie vie

îmi cunoaște pașii
pe nisipu-i sărat și fierbinte
cu miile de scoici
răscolite de valuri,

îmi cunoaște
iubirea,
și seninul,
și cuvântul
renăscut înspre ea.


VIII.
Iubirea mea

Iubirea mea,
sunt aici întru tine,

cu tot soarele
și seninul
în suflet.

Iubirea mea,
ești aici întru mine,

cu tot verdele Mării
în priviri.


IX.
Clepsidra cuvântului

Măsor timpul
prin clepsidra cuvântului
și tot nisipul Mării
îl măsoară curgând

– scoici sfărâmate
sub talpa timpului,
și a mea,

sub umbra timpului,
și a mea.

E-o contopire de mări

– o mare de cer,
una de apă
și una de nisip

și zbuciumul timpului

– val după val,
clipă după clipă,
trecere după trecere

dincolo de clepsidre
și cuvânt.


X.
Suflet-iubire

Mare-smarald
cu suflet-mister

dragostea mea
renaște
cu fiecare senzație
a valului tău,
a scoicilor
frânte sub talpă…

Suflet-iubire
cu privire smarald.


XI.
Amintirile Mării

Septembrie întâi
ai venit
să ne porți iubirea,
amintirile verii,
ale Mării celei mari,
regăsirile...

să le porți
în larg de albastru.


XII.
Mare Egee!

Mare Egee,
am adunat
în priviri,
și în suflet,
și în minte
fascinația pietrelor tale
spălate de valuri

– piatră
din trupul muntelui,
valuri
din trupul mării

și nesfârșitul zbucium
din ochii tăi albaștri.

Mă vei chema cândva
în brațele tale curate,
Mare Egee,

să pot să simt
din nou
însorita
Cretă a Greciei,

îmbrățișarea ta albastră,
dulcea lumină.


XIII.
Mare albastră

Te privesc în ochi,
Mare albastră!

Și val după val,
dor după dor
regăsirea cu tine
mă unește cu cerul.

Marea de apă
și marea de cer
se unesc
în ochii mei de senin.

Te privesc în ochi,
Mare albastră,

cu iubire te-mbrățișez,
cu energie-viață
mă îmbrățișezi!


XIV.
La țărmul tău, Mare!

La țărmul tău, Mare,
se naște lumina,
Steaua Solară
 
– o mare de foc
dintr-o Mare de apă.

La țărmul tău, Mare,
renaște iubirea,
Steaua Nordului sufletesc
 
– două mări de iubire
dintr-o singură
Mare de dor.

La țărmul tău, Mare,
se naște timpul

– clipă-divină
din clipă-divină,

clipă-amintire
din clipă-amintire.

La țărmul tău, Mare,
se naște lumina,
în ochi
și în suflet.


XV.
Energie vie, Marea!

Energie vie,
Marea
îmi vorbește
prin valuri,

mă privește
în nesfârșita ei
limpezime.

Energia ei
mă încarcă,

energia ei
mă purifică

spre infinit
de lumină!


Mai multe versuri și profilul autoarei aici: Adriana Weimer


Copyright © 2024 Adriana Weimer
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.