Memoria vegetală
Sunt femeie de foc,
femeie de apă.
Săgeata
lovește străina
în cetatea dinăuntru,
vroia să salveze lumea
urlând printre ruine.
A cui este inima
aprinsă ca focul roșu pe cer?
Povestea noastră,
vocile visurilor
sub furtuna de gheață,
se închide
ca o carte
în azilul săracilor,
în întuneric
câinii verii
caută memoria vegetală.
Singur pendulul
înainte de a se opri
vede hoţul frunzelor.
Memoria focului,
memoria apei
curg prin venele mele.
Mă culc pe celelalte lumini ale orei
până când luna plină
începe să-mi râdă ironic în faţă
şi-mi arată umbra
printre multe altele, toate la fel.
Câinele apusului se apropie să se joace cu mine.
Cine ești tu, așa frumos și blând,
cum de-ai venit la mine,
te-ai pierdut?
Memoria vegetale
Sono la donna del fuoco,
la donna dell'acqua.
La freccia colpisce la straniera
nella sua città interiore,
voleva salvare il mondo
col grido nelle rovine.
Da chi è questo cuore,
come un fuoco rosso nel cielo?
La nostra storia,
le voci dei sogni
sotto la tempesta di ghiaccio,
si chiude
come un libro
nell'albergo dei poveri,
nel buio
i cani dell'estate
cercano la memoria vegetale.
Il pendolo solo
prima di sparire
guarda il ladro di foglie.
La memoria del fuoco,
la memoria dell'acqua
scorrono nelle mie vene.
Dormo sulle altre luci dell'ora
fino alla luna piena,
che mi guarda con un sorriso ironico
e mi mostra l'ombra
tra molte altre, tutte uguale.
Il cane del tramonto si avvicina
per giocare con me.
Chi sei tu, così buono e carino,
come mai sei venuto da me,
ti sei perso?
Tristețea învingătorului
Întreabă-mă dacă sunt fericită.
Salvează-mă. Descifrează-mă sau devorează-mă.
Un colibri desface zborul
ca pe o portocală
dulce, savuroasă,
apoi se priveşte în oglindă
și vede o lebădă neagră.
Se trăieşte, se urăşte, se minte
pentru nimic,
se face exerciţiul dorinţei
închişi în corpuri speciale,
în povestiri erotice pentru copii.
În ținutul lupului alb
se umblă fără grijă.
Ochiul acoperit
deschide spirale de lumină
pe cerul din miazănoapte.
Între copacii
pădurilor din ciment cenușiu
se bâjbâie după
natura umană
ființa profundă
se citesc creierele
se joacă poker cu gândurile
în sensul acelor de ceasornic.
Să recunoaștem, ca umbra neagră
care ne urmărește fără sfârșit
pe ceasul solar.
Faceți lumină! strigă Maestrul, arătați
poporului fața ascunsă a Lunii!
La tristezza del vincitore
Chiedimi se sono felice.
Salvami. Deciframi o divorami.
Il colibrì spicchia il volo
come se fosse un'arancia
dolce, strepitosa,
che si guarda allo specchio
e vede il cigno nero.
Si vive, si odia, si mente
a proposito di niente,
si fa l'esercizio del desiderio
chiusi dentro corpi speciali,
in racconti erotici per ragazzi.
Nel paese del lupo bianco
si passeggia tranquillamente.
L'occhio coperto
apre spirali di luce
sul cielo di mezzanotte.
Tra gli alberi
delle foreste di cemento griggio
si prova a ritrovare
la natura umana
l'essere profondo
si leggono i cervelli
si gioca a carte con i pensieri
in senso orario.
Riconoscere, come l'ombra nera
che ci segue infinitamente
secondo l'orologio solare.
Illuminate! grida il Maestro, fate vedere
al popolo il volto nascosto della Luna!
Uite, splendoarea apei
s-a așezat albastră în părul tău
și tu o dai la o parte cu mâna
precum valul, când se retrage pe nisip,
parfumul ei albastru
te cuprinde dulce după umeri
precum lumina soarelui
când se așterne, într-o scurtă clipire.
Uite, splendoarea albastră a apei
se scurge în ochii tăi și îți aprinde privirea,
în mii de scântei.
E atâta splendoare în tine
că trebuie să-mi acopăr ochii cu mâna
când îmi întorc privirea către tine,
surâzând.
Și dacă într-o zi voi reuși
să privesc minunile lumii,
va fi din vina acestei splendori,
și atunci, am să cred.
Splendore
Guarda, lo splendore dell'acqua
si è seduto azzurro sui tuoi capelli
e tu lo stai allontanando con la mano
come l'onda, quando si ritira sulla sabbia,
il profumo azzurro dell'acqua
che ti copre dalle spalle
è dolce, come la luce del sole
quando si siede, con un battito di ciglia.
Guarda, lo splendore azzurro dell'acqua
scorre nei tuoi occhi
e ti apre lo sguardo,
in mille scintille.
C'è tanto splendore intorno,
che devo coprirmi gli occhi
con la mano, quando
rivolgo lo sguardo verso di te,
sorridendo.
E se un giorno io potessi
vedere le meraviglie del mondo,
sarebbe per colpa di questo splendore,
e io ci crederò.
Trepte
În scurta istorie a pământului
sunt trepte
care par că nu se mai sfârșesc.
Direcția soarelui
deasupra mării liniștii
deschide muzeul predării fără luptă,
anotimpul aspru al aventurii terestre
te învață unde să găsești adăpost.
Să minți, să te prefaci, să te ascunzi,
să înceapă petrecerea!
Spre sfârșitul nopții
marele mincinos
arde manuscrisele morților vii.
Alchimistul își face uneori loc
în somnul tău.
Vulpea zilelor
pleacă din casa destinului
după moartea tatălui
și ajunge
omul care vorbea
pe limba șerpilor.
Mai e mult de mers...
Ultimele zile ale părinților noștri
sunt săpate în stânca universală.
Mama îmi surâde
dintr-o fotografie înrămată.
Gradini
Nella breve storia della terra
ci sono dei gradini
che non finiscono mai.
La direzione del sole
sopra il mare della tranquillità
apre il museo della resa incondizionata,
lʹaspra stagione dellʹavventura terrestra
insegna come trovare rifugio.
Mentire, fingere, nascondere,
che la festa cominci!
Al limite della notte
il gran bugiardo
brucia i manoscritti dei morti viventi.
Lʹalchimista entra a volte
nel tuo sonno.
La volpe dei giorni
lascia la casa del destino
dopo la morte del padre
e diventa
lʹuomo che parlava
la lingua dei serpenti.
Dove finisce il sentiero...
Gli ultimi giorni dei nostri padri
si scrivono nella città universale.
Mia madre sorride
in una foto con cornice.
Nemărginirea ta mă iluminează
Știi, mă gândesc la tine
când seara sărută fruntea nopții
ca un copil ce mângâie
părul mamei care îl adoarme.
Să fiţi fericiţi, îmi doresc,
iar noaptea cade cu ochii larg deschiși
pe spatele tăcerii.
Ai ascultat vreodată vocea tăcerii
când zborul din vis
îţi aprinde lumina din priviri?
Ce ar fi visul fără zborul
printre fructe și frunze,
spre locul fermecat unde ne reîntâlnim
încarnați rotund,
cu mâinile prinse pe crucea de carne,
doar noi, dezvăluind lumina dinăuntru.
După atâta soare, mă transform în apus,
aerul mă îmbracă, zorii separă
corpul meu de întuneric, desenându-i conturul,
lumina îmi aprinde privirile
când îmi aduc aminte de tine.
Mă gândesc la tine, să ştii...
... ziua aceea, în care cântarea lunii
se va face pasăre albastră
anotimpul sentimentelor
versul unei unice tăceri
scrisul care nu vrea să tacă
mintea sclipitoare
împreună printre darurile lumii
la fel şi diferiţi, visuri şi speranţe într-un singur fruct,
Ziua în care îţi voi şopti
nemărginirea mă iluminează, tu mă iluminezi,
ziua aceea va fi mai frumoasă ca niciodată.
M'illumino di te
Sai, ti sto pensando
quando la sera bacia la fronte della notte
come un bambino accarezza
i capelli di sua madre mentre lo sta addormentando.
Che tu sia felice, lo sto pensando,
e la notte pesa dagli occhi aperti
sulle spalle del silenzio.
Hai mai sentito la voce del silenzio
quando il volo del sogno
scorre sulla luce dei tuoi occhi?
Cosa sarebbe il sogno
se non questo volo tra frutti e foglie,
il posto incantato dove ci ritroveremo
incarnati in una ruota,
le mani sulla croce di carne,
solo noi, svelando le meraviglie del mondo...
C'è tanto sole intorno che mi fa diventare tramonto,
l'aria mi veste, l'alba sta separando
il mio corpo dal buio disegnandogli il contorno,
la luce accende i miei sguardi
quando penso a te.
Ti sto sognando, sai...
... quel giorno quando il canto alla luna
si farà uccello azzurro
stagione degli amori
verso di un unico silenzio
una pena che si rifiuta di tacere
la mente illuminante
insieme tra i regali del mondo
simili e diversi, sogni e speranze in un solo frutto,
Quel giorno quando ti sussurerò
m'illumino d'immenso, m'illumino di te,
quel giorno sarà un giorno come mai.
Nu sperați să scăpați de vise.
În împărăția prafului
sentinela ploii rămâne
dezarmată,
cu pieptul deschis în fața armelor dorinței,
citind ghidul supraviețuirii.
Felinarul diavolului
ne dă sfaturi
pentru sfârșitul lumii.
Repetăm fericirea și vindecarea
la universitatea crimei,
unde se studiază
economia sentimentală
pe viața secretă a muzelor
și anatomia
pe un jucător de zaruri.
În teatrul visurilor
sunt una căzută din lună
un tigru
spionul...
Rămân copila care privea cerul
în oglinda apei
după ploaie.
Entro a volte nel mio sogno
Non sperate di liberarvi dei sogni.
Nellʹimpero della polvere
la sentinella della pioggia resta
a mano disarmata
davanti al canone del desiderio
leggendo la guida per vivere.
La lampada del diavolo
ci da consigli
per la fine del tempo.
Facciamo prove di felicità e guarigioni
allʹuniversità del crimine
dove si studia
lʹeconomia sentimentale
con la vita segreta delle muse
e lʹanatomia di un giocatore d'azzardo.
Nel teatro dei sogni
sono una di luna
la tigre
la spia...
Io resto la ragazza che guardava il cielo
nello specchio dellʹacqua
dopo la pioggia.
Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Silvana Cojocăraşu
Citește aici mai multe poezii: Celălalt ţărm și Aripa ascunsă
Copyright © 2023 Silvana Cojocăraşu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.