ANGELA CÂRCEL

Credeam în primăvară

Aveam atâta cer cu primăvară,
Că soarele mă urmărea întruna
Și-n inocența mea de-odinioară
Dragi îmi erau și norii, și furtuna.

Îndrăgostită de pădurea verde,
De muguri noi ce-abia dădeau în floare,
De-un vânt care voind să mă dezmierde,
Îmi repeta povestea cu fecioare.

Iar eu pe-atunci încă credeam în basme,
Credeam că un voinic pe-un cal sălbatic
Mă va salva de zmei și de fantasme...
Eh, ce gând frumos și nebunatic!

În flori de liliac căutam norocul
Și chiar credeam în el când îl găseam,
Căci aprindea în cugetul meu focul
Și-un splendid vis unde mă regăseam.

Și cucul ascultam cu pasiune,
Întotdeauna îmi cânta din față,
Credeam că el avea o misiune,
Să-mi spună de ursită și de viață.

În nopți prin geamul mic priveam la lună,
Dorințele mi se-împlineau cu ea,
Eram convinsă că voia să-mi spună
Că soartă mea din umbră mi-o veghea.

Și unui fir plăpând de romaniță
Tot sufletul meu îi încredințam,
Căci îmi era și har, și cununiță,
Credeam în el, cu el mă răsfățam.

Și-n apa ne-ncepută de izvoare
Se despletea un cer întreg de stele,
Să lumineze-n nopți a mea cărare...
Nu știu de ce, dar cred și azi în ele.

În colț de cer pe-o stea

O floare care crește-n vârf de stâncă
Își caută mereu esența vieții,
O barcă scufundată-n mare-adâncă
Tânjește după zorii dimineții.

Și umbra ce mereu ne urmărește
Cu siguranță are un temei,
Și pasărea care călătorește
O fi având și ea menirea ei.

Și tot ce se învârte-n jurul nostru
Își are rostul său pe-acest pământ,
Și dacă ceru-aici este albastru,
Cu Cel de sus el are-un legământ.

Iar de dansează-n întuneric vântul
Și-adună norii, galopând sălbatic,
Pe el aici l-a vrut însăși Pământul,
Să pună în mișcare tot ce-i static.

Și viața noastră este-o misiune,
Iar scopul ei aici e definit,
Ne naștem și ne pierdem în genuine,
Avem un început și un sfârșit.

Suntem reali sau poate doar iluzii
Ce se reflectă-n razele solare,
Trăim cu certitudini și confuzii,
Ne transformăm în colb fără suflare.

Suntem o lume mică sau imensă?
Ne întrebăm noi singuri câteodată,
O lume estompată dar intensă,
În colț de cer, pe-o stea îndepărtată.


Melodia furtunii

Îngân melodia furtunii din sufletul meu,
mi-e teamă că mâine nu o voi mai recunoaște,
încerc să mențin focul aprins în acest șemineu,
o stea din cer cade, iar alta de-abia se naște.

Nu-mi spune nimic, poate-n zori voi dispărea ca un fum,
orice vis într-o zi la orizonturi se pierde,
orice flamă aprinsă se transformă în scrum,
orice gând odată încetează să mai dezmierde.

Prima adiere de vânt mă va duce departe,
iar ploaia aspră vă șterge orice urmă de-a mea
și cântecul trist se va topi în imensitate,
tăcut, fără a încerca să-și atingă-nălțimea.


Privește-mă din cer

Privește-mă din cerul tău albastru,
Sărută-mi fruntea cu lumina-ți, mamă,
Și mângâie-mă-n visul meu sihastru,
Și stânge-mi dorul ce mă arde-n flamă.

Mai ninge-mă cu flori de liliac,
Și spală-mă cu roua ierbii crude,
Mai naște-mă din nou copil buiac
Și cântă-mi cântece de paparude.

Atinge-mă cu raza dimineții,
Las'ploaia să mă-mbrace în safir,
Înmugurește-mi iarăși pomul vieții
Și-mi pune-n palme boarea de zefir.

Ascunde-mă în lanul cel cu grâne
Atunci când macii roșii sângerează,
Hrănește-mă cu vlaga din țărâne
Și vocea ta în suflet mi-o păstrează.

Adună-mă din toate patru zări
Și leagănă-mă-n creanga cea de măr,
Și poartă-mă pe vechile cărări
Să-mi bată vântul despletit prin păr.

Mai rătăcește-mă în primaveri
Prin freamătul de codru abia-înverzit,
Să uit de-amărăciuni și de poveri,
Să-mi iau destinul ce mi-a fost urzit.

Angela Cârcel (n. 14 februarie 1967, Terebna, Republica Moldova): Absolventă a Universității de Stat "Alecu Russo" din Bălți. A activat ca profesoară de limbă și literatură română în Chișinău. Angela Cârcel a publicat versuri în revistele Noi, Tineretul Moldovei, Luceafărul din vale, Ecourile inimii și în mai multe publicații online. Versuri semnate de Angela Cârcel au fost incluse în antologiile În pas de vals cu fericirea, Dor de infinit, Vlăstare Eminesciene, Cuvinte din rouă, Columna iubirilor eterne, Clepsidra cu sentimente (2 volume), Stelele literare.

Premii:

Premiu special (Campionatul European de Poezie, 2021)

Volume publicate:

Între spațiu și timp (editura Pontos, 2022)
Privesc spre cer și caut infinitul (cu traducere în albaneză de Baki Ymeri, Editura Amanda Edit, 2023)


Copyright © 2023 Angela Cârcel
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.