Politica privind datele cu caracter personal poate fi consultată aici:

28 apr. 2023

LILIANA CORA FOȘALĂU

Uniunea Scriitorilor - Iași

 

Un Ovidiu în fiecare

În fiecare din noi e un Ovidiu
exilat la Tomis
sau în altă parte,
departe de patria
de care marea îl desparte.
Mai aproape sau mai departe
de îngerul rămas singur în mine,
mă întreb, dragoste,
dacă să te caut se mai cuvine.

Drumul de cuvinte pe care-l străbat
se preface în pulbere, nu e drum,
calea întoarcerii este calea singurătății,
apă neagră la Tomis
ca atunci și acum.

 

Toamna

Toamna – un miros purtat din copilărie
în porii ființei,
nuci arătându-și sfios goliciunea
sub verdea inutilă podoabă,
struguri cu gândul plecați deja
pe calea sângerie a mustului,
miez nestatornic între solid și lichid.
Cum să muști din tomnaticul fruct
rostuit curgerii,
nemuririi din trecerea lăudată?
Înspre gutui te întorci,
aurul lor luminează viața ta toată,
pârgul, întoarcerea, așteptarea,
credința că-n noi
copilăria și toamna
nu vor muri niciodată.

 

Floarea-soarelui

Punte pe cale între cer și pământ,
chip răsărit din semințe de vară,
miere curgând din petală-n petală,
cerc rotitor,
luminător înflorit,
unde semnul lui mâine deja s-a ivit
în plecarea frunții lui azi
către ruga de seară.

Poezii

 

Rochița cu flori

Rochița cu buzunare cu flori
din care se revărsa, pe unde treceam,
primăvara,
a rămas într-un gând
din care lumea
se mai întoarce către mine zâmbind,
lumea bunicilor și-a duminicilor
cu inimi la porți,
satul pe care peste vreme în suflet îl porți,
sămânță de gând lunecând
peste trecerea dintre praguri și sorți,
gând din care nu mai vrei să cobori,
petală solară desprinsă
din rochița iubită,
cu buzunare cu flori.

 
Logodiți cu clipa

Pentru-a nu ne feri
de ceva ce ne ține
pe pământ mergători -
frământarea de sine -,
vom porni pe un drum
foarte lung de-așteptare
neașteptând nimic,
necerând îndurare,
doar cu macii în vânt
scuturând pe câmp floare,
visând pâine în spicul
îndreptat către soare,
purtând ape-n privire
(și albastre și verzi),
rădăcinile-n fire
și în sânge curgând
nesecată iubire,
cu ochii treji veghind
spre a nu cădea pradă
unui apus flămând
care astfel ne știe –
logodiți doar cu clipa
căzătoare-n vecie.

 
Toate viețile sunt povești

Toate viețile sunt povești,
noi suntem toți povestitori,
și tu ești,
toți și toate vor trece,
oare cine va fi
cel care va rămâne
pentru a povesti,
pentru a ne purta
peste ape și flori,
mai departe de lumea
de declinuri și sori,
unde norul se pleacă
pentru-a naște senin,
unde lutul e urmă,
iar cuvântul - divin!
Oare cine din noi
va putea să ne treacă
peste căi vechi și noi,
aproape de strămoși,
pentru a ne aduce
prin cuvânt înapoi,
lângă marea poveștii
care curge prin noi?

           

Liliana Cora Foşalău: Scriitoare și traducătoare, profesoară de literatură la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Semnează volume de poezie în română și franceză, cărți despre vin și poezie, critică literară, etc. Liliana Cora Foșalău a coordonat și câteva volume colective, ultimul fiind consacrat corespondenței în vremurile pandemice (Correspondances d’écrivains et chroniques pandémiques, Fénix, Douala, 2023). Tot în 2023 a tradus romanul Iasomie neagră al scriitoarei franco-tunisiene Wafa Ghorbel, apărut la Editura Junimea. Liliana Cora Foşalău este membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași.


Cele mai recente publicații:

Căutători de iubire (poezii, Editura Cartea Românească Educațional, Iași, 2020)
Pandelirice (poezii, Editura Timpul, Iași, 2021)
Antologia umorului negru / André Breton (traducere, Editura Cartea Românească Educațional, Iași, 2022)


Citește mai multe poezii aici: Să iubești cuvintele


Copyright © 2023 Liliana Cora Foşalău
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.