"" LĂCRIMIOARA IVA - CE N-AȘ DA SĂ FIU PASĂRE! - PARNAS XXI

LĂCRIMIOARA IVA - CE N-AȘ DA SĂ FIU PASĂRE!

 

Uniunea Scriitorilor din România

Fulguire-încurajeală

      - în memoria fratelui meu Claudius Iva (20 iulie 1976 - 6 martie 2011)


”- Frate, cum este lumea
privită prin noii tăi ochi,
mai bună, mai rea?
Dacă pe acest pământ
erai înger,
ce ești în cer?!”
Unii neuroni
deși au aripi
nu pot zbura.
Fie nu au fost
învățați zborul,
fie au aripile frânte.
Lumea privită din jos în sus este mărginită.
Lumea privită din sus în jos este mărginită.
Lumea privită între deschiderea a două aripi
este nemărginită.
”- Frate, să nu ai teamă de roșu!
Roșul nu-i o vulpe
care-și pregătește atacul.
Off, n-am reușit să prevăd
atacul unui cârd de corbi înfuriați
și mi te-au răpit!
Mi te-au răpit, frate!
Acum mă tem de negru.
De negru mă tem, frate!
- Soro, să nu ai teamă de negru!
Negrul nu-i un cârd
de corbi înfuriați
care-și pregătesc atacul.
- Soro, cum este cerul
văzut prin noii tăi ochi,
mai aproape, mai departe?
- Soro, să nu ai teamă de nori!
Norii sunt perne
pe care-mi odihnesc
aripile!”


Cuibar gol

Tată,
două găoace de ou
umplute cu pământ,
atât am găsit
după aproape 26 de ani!
Offf, și privirea-ți!
Jumulit de fulgi,
vise, doruri, speranțe și întrebări,
ai zburat spre mâine.
Tată, dacă între azi și mâine
este o deschidere de aripi,
mai am timp să-mi ocrotesc
fulgii, visele, speranțele...!
Tată, nu vreau să fiu jumulită
așa cum ai fost jumulit tu
și multe dintre celelalte păsări
ale mele!


Doamne, ce n-aș da să fiu pasăre!

Amprentele de aripi
de pe cer
sunt ale lui Goya
sau ale lui Caravaggio?
Vibrațiile pietrei
sunt ale lui Rodin
sau ale lui Brâncuși?
Prin ochii păsărilor
lumea are un stol de dimensiuni.
Păsările știu diferența
până și a visului de realitate,
pe când eu
stau pe o piatră,
privesc cerul
și-mi dau seama
că nu sunt expertă
în nimic.
În ni-mic!
Doamne, ce n-aș da să fiu pasăre!


Spirale

Coada căluțului de mare
urmează o perfectă spirală algoritmică.
Șoimul se apropie de prada sa
conform unei spirale logaritmice.
Unele galaxii au formă de spirală.
Spirala reprezintă
mișcarea naturală
a energiei universale.
Rugăciunea urcă spre cer
pe o scară în formă de spirală?
Iubirea este un sentiment
în formă de spirală?
Natura și inima
nu au nevoie de liniar și compas.
Omul are nevoie
de scara ADN-ului.


Vanitate

Modelarea caracterului,
a personalității mele,
trasarea conturului
la cele patru corpuri
(precis sunt mai multe)
pe care mi le știu,
se realizează cu măiestrie,
de-o mână invizibilă
c-un șablon,
invizibil și acesta.
În cunoașterea creștină,
cele patru corpuri sunt:
corp carnal, corp natural,
corp spiritual și corp divin.
Contururile nagâților
sunt trasate și fasonate
la perfecțiune
de aceeași mână invizibilă
și cu același șablon invizibil.
De ce mă simt superioară
unui nagâț?
De ce?


Victorie circulară

Iarba crudă avea
mișcări circulare,
pe alocuri.
Circular era și mirosul acesteia,
tot pe alocuri.
Gândeam circular.
Pielea îmi devenise ușor albăstruie,
ochii îmi deveniseră încețoșați.
Urma să-mi dau jos masca tristă
și să-mi iau una veselă,
însă un fâlfâit de aripi
m-a scos din starea circulară.
O limbă bifurcată, un șuier ușor,
colți încovoiați din care ieșea
o picătură de venin...
Lovituri de aripă,
sărituri înainte și-napoi,
lovituri de cioc, zvârcoliri
și eu... nemișcată.
Câștigătorul acelei lupte?!
Circularul!
Fiecare amintire
are frumusețea ei circulară..
Spre ieri privesc fără teamă,
fără mânie.
Sunt ceea ce sunt!
În garderobă sunt o mulțime
de măști prăfuite,
prăfuite circular.


Febra pietrelor de râu

Pietrele de râu pot imita bătăile inimii!
Nu mai putem fi siguri
de sentimentele celuilalt:
pot fi rodul unei imitații!
Nu mai putem fi siguri
dacă, mergând la râu,
vom păși peste pietre sau peste inimi!
Nu mai putem fi siguri
dacă aruncăm unii în alții
cu pietre sau cu inimi!
De dragul adrenalinei,
tot mai mulți merg la râu
în căutarea pietrelor
care imită bătăile inimii.
Este un fel de febră a aurului.
În curând vom ridica ziduri din inimi
și vom crede în sentimentele unei pietre!
În curând!


Rotire

Este demodat să fii om:
să afișezi un zâmbet,
să ridici povara de pe umerii celuilalt,
să ajuți o speranță să treacă strada,
să dai o mușcătura din felia ta de fericire,
să sprijini o idee,
să dai binețe unui necunoscut…
Mă rotesc în jurul clipei
și spre liniștea mea, a lucrurilor și a îngerilor…
demodații îmi zâmbesc,
mă salută, îmi despovărează umerii,
îmi ajută o speranță să treacă strada,
îmi sprijină o idee,
îmi dau o mușcătură din felia lor de fericire…
Mă rotesc în jurul clipei
și spre liniștea mea, a lucrurilor și a îngerilor…
demodații își iau inima,
o așează cu eleganță în dreptul soarelui
și apoi își văd de-al lor respir!


Marsupiobuzunăreală

Fiecare etaj
al acestui zgârie-nori
este un cer.
Văd trupuri
cărora le cresc aripi
și se înalță
de la un cer la altul
cu repeziciunea unui gând!
Văd trupuri fără aripi,
care iau ascensorul
asumându-și riscul
de-a rămâne blocați
între ceruri!
Văd trupuri care urcă scările,
târându-se,
păcatele împovărându-le!
Văd trupuri care sar cangurește
peste mai multe scări deodată,
purtând în suflet,
ca într-un marsupiu,
lacrimi!
...................
Este un zgârie nori
care mă înduioșează.
Fiecare etaj al acestuia
a fost, este și va fi
străbătut
de unul dintre cei dragi!
Închid ochii
și simt, doar simt.
Simt pași, fâlfâit de aripi,
trepidațiile ascensorului...
Cineva mă marsupiobuzunărește,
însă eu nu deschid ochii,
fiind antrenată
să mimez moartea!


Aprovizionare

Mi-am trimis ochiul minții
prin lume
și mi-am făcut provizii de înțelepciune.
Putregaiul nu este întotdeauna putregai!
Sub cămăși sărăcăcioase
pot bate inimi de aur!
Unele flori au țepi,
însă sunt și mai multe vorbe care au!
Poți fi respingător în oglindă,
însă atrăgător în ochii aproapelui!
Trebuie să dăruiești fără a aștepta laude!
Cântă dacă totul pare cernit!
Nu lăsa să-ți dospească orgoliul!
Decât să-ți împărtășești ofurile
unui om fățarnic,
mai bine să i le împărtășești vântului!
Plânge alături de un prieten
decât să râzi alături de un dușman!
Ochiul minții și-a îndeplinit sarcina,
însă nu-i pot da timp de odihnă,
trebuie să-mi mai fac provizii de înțelepciune!
Trebuie!


Citește mai multe versuri și profilul scriitoarei aici: Lăcrimioara Iva
Citește aici: Mentolate, Deslăcrimări/Desfrunziri 
și Cine mă va sorbi?

Copyright © 2021 Lăcrimioara Iva
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

 

Un produs Blogger.