IULIANA PAȘCA - REFLECTĂRILE UNEI MOLECULE

 

Iuliana Pașca - Reflectările unei molecule (volum trilingv română, italiană, engleză - traducerile aparțin autoarei; volum distins cu premiul Marin Ifrim - pentru debut - acordat de revista Literadura; editura eCreator, Baia Mare 2020): Iuliana Pașca orchestrează registrele limbajului în mod original și îndrăzneț, fără prejudecăți în privința unor sensibilități ale cititorului, încât ai de la începutul lecturii impresia că autoarea îți adresează un îndemn, să fii mai deschis, mai degajat în fața textului: “... (artistul) scoate șarpele înger dintr-un antic jurnal / un cimitir albastru încadrează călătoria// (Facerea lumii). Avertizat în această manieră, cititorul va parcurge “inedita istorie a unei femei demon cu pene” în cunoștință de cauză, dându-și acordul pentru participarea sa la o provocare ce se dovedește o aventură intelectuală agreabilă, cu suficiente accente ludice și ironice pentru a nu cădea în descriptivism. (...) Răzvrătirea devine o stare sine qua non în lumea pe care autoarea o descoperă cu fiecare vers, pe care o studiază cu emoție, pe care ar vrea să o stăpânească, dar încă nu știe cum. Gândul la posibila înfrângere, un gând care ne-a încercat pe toți cândva, devine poem, confesiunea dizolvă tensiunea inițială, autoarea găsește curajul de a merge mai departe prin împăcare: “De ce mi-ai dat vederea / dacă vrei să-mi iei lumina?//.. /pe tine însuți nu mi te poți lua.//” (Răzvrătire). Este un parcurs inițiatic pe care îl parcurge fiecare poet, unii îl recunosc și alții încearcă să-l ascundă, o chestiune de atitudine. Iuliana Pașca vrea să ne cucereasca prin sinceritate, prin candoare – și trebuie sa admitem că reușește în bună măsură. Ea încă nu reclamă autoritatea auctorială care impune cititorului normele stabilite de poet, este gata să colaboreze și așteaptă aprobarea celui care citește. Departe de a fi un semn al nesiguranței începutului, mi se pare un gest de curaj și cred că merită să fie tratat ca atare. (...) Iuliana Pașca abordează cu curaj temele iubirii, nădejdii și credinței într-o încercare temerară de a ne demonstra, pe viu, cum se formează un poet. Game over! Din acest moment, poeta a semnat pactul cu poezia. (extrase din prefața volumului - Provocarea cititorului și pactul cu poezia – semnată de scriitorul Zorin Diaconescu)

 

Halloween (sau bal mascat)

Luna ca un dovleac

se revarsă în ochii mei roșii.

S-a pudrat cu praf stelar

să-și ascundă imperfecțiunile

(își menține latura întunecată strălucind)

ca oamenii cu măștile lor.

Ochiul nu mai știe să vadă

decât aparențe;

privim mult, înțelegem puțin;

admirăm pădurea fără să observăm copacul,

ne încântă frumusețea florii,

dar nu ne interesează pietrele

prin care a răzbit;

mama e un Hristos

căruia nu-i recunoaștem răstignirea,

iar oamenii

– complicate creaturi –

ne iubesc doar cât suntem

pradpiții filmului lor.

Gravitație spirituală

O simbioză obscură de gânduri

rătăcite printre sinapse de aștri

cere să-mi îngropați și sufletul

atunci când voi muri.

Trecându-i prin pielea aspră,

voi cuprinde inima fierbinte

ca o mamă îndoliată.

Din adâncul încă neîntinat

sufletele noastre unite

vor naște oameni strălucitori.

Abia atunci va dăinui lumina,

venind dinăuntru.

Trecutul

O șubredă închisoare

cu multe celule deschise

ca răni pe un cadavru sfârtecat.

– designul unui fost prizonier –

Îl vizitez să văd cum arată

după fiecare

renovare.

Proiectat cu un magnet de suflete,

mă întorc mereu, chiar dacă

Ș T I U

că întâlnesc ziduri zidite

demult până la soare,

acum, în mantaua pământului.

Într-o zi o să-i găsesc polul sud,

acel magnet de suflete

și-o să-l întorc

spre ghețarul din mine;

în îmbrățișarea albă

cu copilul – arhitect

voi sfârâi de fericire.

 

Citește aici mai multe poezii și profilul autoarei: Iuliana Pașca
Citește aici: Iuliana Pașca - Dualitate și Iuliana Pașca - Noi sensuri
Blog: Iuliana Pașca

Copyright © 2020 Iuliana Pașca
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.