Politica privind datele cu caracter personal poate fi consultată aici:

18 feb. 2021

MARIAN OPREA

 


%%%

la urma urmei ce mare şmecherie
să rogi frumos o poezie (ne)cunoscută
să te lase să o pupi acolo unde
(lumina ce dă viaţă) atât de rar pătrunde
la urma urmei ce mare şmecherie
să o cunoşti acolo unde
(ai auzit şi crezi fără să-ncerci că-i mai uşor
că greu de tot se mai ajunge)
când se coboară graţia intri spontan în ea
la urma urmei ce mare şmecherie
să reuşeşti acolo unde ne/căutătorii de comori
au putut sau nu să se scufunde
la urma urmei nu-i nici o şmecherie
pot ajuta şi degetele cuvioase
ca poeziile să fie armonioase
la urma urmei ce-i atât de greu
ce mare şmecherie
să te-nţeleag-o poezie


%%%

nici norii ce se tot dezbrăcau
nu erau atât de-mpliniţi
ca anafura
ce finisa un detaliu
sânii dornici de conversaţie
aveau idei diferite
fustele mini se emoţionau
la cea mai vagă adiere
privire bărbaţii erau
cu ochii pe ele
aplauzele-şi tot
schimbau locu


%%%

suntem o ţară fără tranchilizante
(ajutoare nu mai primim) repetăm aceleaşi greşeli
prima dată a fost cu tigroaica acum neisprăviții au împuşcat un pui de urs
(îngeraşii l-au dus mai departe în loc luminat în loc cu verdeaţă
unde nu-i întristare nici suspin
unde oamenii şi animalele se-nţeleg de minune)
rătăcit prin oraş flămând regele animalelor de aici căuta mâncare-n containere
au ras hectare-ntregi de pădure l-au lăsat fără hrană şi adăpost
cu vocea lor plină de spaime poliţaii jandarmii
(ştiu să dea doar amenzi)
l-au hăituit speriat a-ncercat să se caţere pe o balustradă cu flori
puteau să-i întrebe Stăpânu puteau să-i dea carne sau pâine lihnit cum era
n-avea treabă cu nimeni a-ncercat să se caţere pe-o balustradă cu flori
credeau că n-o să se mai întâmple da s-a-ntâmplat


%%%

au confiscat revoluţia
au barat idealuri
au lichidat industria
flota
ne-au intoxicat
sărăcit
ne taie
ne tot taie pădurile când unii când alții
ţara noastră
nu-i mai a noastră
e a tăiosului vânt de miază-noapte
ce şuieră din toate părţile deschizînd răni
unii-l confundă
cu
sunetu
zurgălăilor


%%%

susuru ploii iriga stâlpii
apune o lume idilică
locu-i luat de reclame
pe apa colorată-n alb scrie lapte
la cumpărături
pocăitele
au întâlnit slava Domnului
în loc de zic pace
bărbații roiesc pe lângă ele
scriam cântarea plăcerilor
urmașilor
urmașilor
strămoșilor
și
extratereștrilor


%%%

la-nceput
munții pluteau pe ape
se găsea ușor mâncare
amoru era liber
poezia umbla goală
îndrăgostită de fiecare
se-ntindea lascivă pe bolți
eram
sclavu cu
care
stăpâna
se arăta
pe
la
porți


%%%

cuvintele s-au pitit în iarbă
puteau fi oricând găsite de extratereștri
noi nu le mai puteam dibui
în învălmășeala asta de sunete și culori
ce se schimbau instantaneu
urmărindu-ne peste tot
poate nu-și mai aveau rostu
puteam trăi fără
ca niște pelicani înamorați
într-o colonie deschisă
un’se-ntâlneau
spre a celebra
mișcarea


Marian Oprea (n. 14 ianuarie 1962, Timişoara): Poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara. A colaborat la publicațiile Forum studenţesc, Orizont, Vatra, Cronica, Orient Latin, Renaşterea Bănăţeană, Paralela 45 ș.a.

Premii:

Premiul ziarului Drapelul roşu (1989),
Premiul revistei Tribuna (1990),
Premiul Editurii Eminescu (la Festivalul Naţional de poezie „Gheorghe Pituţ”, 1998)

Antologii:

Zona. Prozatori şi poeţi timişoreni din anii ’80–’90 (Editura Marineasa, Timișoara, 1996)

Ediţii îngrijite:

Gheorghe Pruncuţ, Moartea muzicantului (în colaborare cu Eugen Bunaru şi Valeriu Drumeş, Editura Marineasa, Timişoara, 1997)
Viorel Cristea, Totu-i în floare şi el a fost la fel. Din jurnalul unui pictor naiv (Editura Marineasa, Timișoara, 1999)
Gheorghe Pruncuţ, Smerenii pierdute (în colaborare cu Eugen Bunaru, Editura Marineasa, Timişoara, 2001)
Gheorghe Pruncuţ, Clipa ascunsă (în colaborare cu Eugen Bunaru, Editura Marineasa, Timişoara, 2006)

Volume publicate:

Preludiu (Editura Eminescu, București, 1996)
Divina Erotica (Editura Eurostampa, Timişoara, 1998)
Muntele lui Venus (Editura Eurostampa, Timişoara, 2002)
Ca păpădia-n zbor (Editura Brumar, Timişoara, 2006)
Kovid (Editura Waldpress, Timișoara, 2022)

Copyright © 2021 Marian Oprea
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.