DANYA ȘTEF - POEME CU OCHI

 

Omul de tinichea

Îmi decupez singurătatea cu o foarfecă ruginită
și o lipesc între coastele trecătorului prin viața mea cu un plasture roz pe care zâmbesc dinozauri.
Desenez apoi cerul cu o pensulă groasă de vise,
privesc ploaia nudă dansând pe marginile lumii
și mă iau la întrecere cu ea.
Inima a fost prima mea jucărie
și, fiindcă-n ochii tăi se-nvolbura marea,
ți-am dat-o să te bucuri de ea

Geneză cu Pygmalion în rol principal

Ai intuit verdele în blocul de piatră încinsă
Și te-ai apucat să cioplești:
Întâi cu dalta
Apoi cu mâinile
Apoi cu limba
Apoi cu inima.
Ai desenat atent toate curbele
și ai reparat toate visurile frânte.
Tăieturile ochilor, cea a gurii
și cea dintre coapse
Le-ai făcut după chipul și asemănarea ta.
Ai inserat apoi cheile la locurile lor
și ai spus:
        ·   Să fie Lumină!
Ți-ai băut apoi cana de lapte
pe fundul căreia înota un praf de cafea,
Ți-ai luat gândul și ai plecat.

Oul crăpat a răbdat.

Evanghelia după Crăciun 

Dacă aș ține un jurnal,
anul 2020 ar avea doar 4 zile
        - numărate de la prima întâlnire cu tine.
Aș consemna în el planeta din ochiul tău drept,
îmbrățișarea de la intrare,
care ține loc pentru toate cuvintele latinești
moarte sau neinventate încă
și spectrul solar de la roșu la violet
scurs și uscat pe parchet.

Apocalipsă 

În ochii tăi verzi,
universul se transformă-n poezie.
Am transcris cu degetele de la picioare
câteva cuvinte despre mare și despre pescăruși
Verdele mi s-a prelins pe coapse ca un ou clocit
din care nu mai răsare niciodată soarele
Catapeteasma lumii se clatină în acorduri de Vivaldi
Sfinții și-au luat aureolele la subraț
și fug mâncând pământul
Iar noi dansăm spate în spate,
ținând cu dinții de linia curbă a curcubeului

Păcat 

Iubesc un bărbat
care are în ochi o planetă.
Una mică și verde cât un bob de linte
În care-a sădit idei și au crescut cuvinte

Ajunge la ea doar o cometă
cu gust de piatră-ncinsă și piele de om

Mesaje de dincolo 

Dincolo de pleoapa ta închisă există
o planetă verde ca un bob de mazăre
pe care trăiește un pui de maimuță
ce visează să se facă om.
Până atunci, cultivă cuvinte fără sens
și-ar vrea să culeagă lumină.

Dincolo de pleoapa mea închisă crește
o floare albastră și rară
pe care un fluture multicolor
ar vrea să învețe să zboare.
Până atunci, împrăștie nori,
croșetează curcubeie și are răbdare.

Epifanie 

Trăim un fel de In time
în care fiecare zi e plătită cu iubirea de sine
și răsplătită cu iubirea celuilalt.

Ești cel ce, precum melcii,
ai lăsat o dâră lucitoare pe lutul încins
al femeii în ochii căreia se intuia marea;
Cel pe care l-ar fi îmbrățișat și pe dinăuntru,
dacă nu se temea să întineze și să omoare.

Când totul e închis: și bănci, și teatre, și magazine,
și școli, și cârciumi, și țări
  - hai să ne iubim până se deschid cerurile!
Atunci va fi Lumină.

Semne (de circulație) 

Mergem zilnic pe străzi paralele
sau pe aceleași străzi la ore diferite...
Plimbăm singurătăți de verde sau de lână,
atunci când nu le uităm acasă,
împreună.
Vedem amândoi umbra uriașă de la parter,
care înghite prunci nou-născuți
prinși cu magnet de frigider;
ENTP-ul care se întreabă dacă nu cumva
nisipul se numește sand
fiindcă se interpune înte sea și land,
balena de la intrare,
care a arborat un steag tricolor;
bătrâna de la etajul unu
care și-a pus frigiderul pe televizor
și mănâncă cu ochii...

La intersecție e un magazin non-stop care vinde iluzii,
dar, fiind stare de urgență, nu e niciodată deschis.

Figuri geometrice 

Încerc să mă uit la azi și să-l uit pe ieri...
În pătrat nu mai e nimic de făcut.

Mic dejun 

Am în ochi cerul
Privesc spre pământ
Îl visez sfânt și roditor
Pântec și izvor

Am în ochi mare
Privesc spre soare
Îl visez dulce și blând
Ca mierea pe felia de pâine cu unt

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Danya Ștef
Citește aici: Danya Ștef- Mă cheamă marea
Pagina Facebook de autor Danya Stef @colectionaradehimere

Copyright © 2021 (Dana Ștefan)
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.