Flanela vişinie
Ţii minte desigur flanela vişinie
cu care mă îmbrăcam când
Ne duceam în ospeţie la părinţii mei
Acea flanelă vişinie pe care ai luat-o
cu preţul a două paltoane de caşmir
Acea flanelă vişinie pe care când am
îmbrăcat-o
propria reflexie din oglindă râdea de
mine
Acea flanelă vişinie am lăsat-o moliilor
de pe balcon,
moliile însă au mâncat covorul, dar nu
s-au atins de ea
i-am aruncat-o lui Grivei,
dar nici el nu a vrut să o roadă
și atunci am azvârlit-o la gunoi,
dar gunoierii mi-au adus-o înapoi
Acea flanelă vişinie, cînd o îmbrac
mă opreşte mai des carabinerul să-mi
verifice actele
Acea flanelă, pe care i-am dăruit-o lui
Mihai,
ştiind că el e amator de covrigi cu mac,
şi la el toată lumea e violetă, dar el a
vomitat pe ea şi
mi-a întors-o drept cadou la ziua mea de
naştere
Acea flanelă, am pus-o într-un colet,
iar ca destinaţie am scris Portugalia,
și ea mi-a venit înapoi deoarece nimeni
în Portugalia nu
Poartă flanelă vişinie
Acea flanelă vişinie i-am dat-o de
pomană unui vagabond,
iar el nu a vrut să o ia, a zis că îl
jignesc oferindu-i-o
Acea flanelă vişinie, ca un ţistar
umflat,
într-a 9 lună de sarcină
Da, exact aceea.
Mai avem 5 minute şi ieşim.
Părinţii tăi își serbează 30 de ani de
căsnicie,
merg la ei în flanela aia vişinie.
***
M-am trezit de durere
mâna stângă sub burtă
degetele de la picioare, nasul, urechea
stângă, ceafa
erau reci şi amorţite
plapuma concrescuse-n piele de la
umezeala din cameră,
un cuţit îmi număra toate vertebrele de
la spate
înţepându-mă la fiecare 5 secunde,
şi cineva rodea cu ghearele clanţa uşii,
primele gânduri sunt cele mai nebune,
a venit moartea la mine,
iar eu în pijamă o întâmpin fără
mămăligă şi sare;
acele fosforescente de ceas luminau un
unghi perfect de 90 de grade,
era ora 00:15 sau 03:30;
oricum era prea devreme ca să mor,
nici macăr nu am achitat facturile pe
luna martie,
aşa că m-am culcat pe urechea dreaptă
şi am dormit până dimineaţă.
Tu n-ai venit
Făceam curat în fiecare zi
Spălam vase cu apă rece
cu ochii prin curte
precum covoarele de praf,
îi aruncam pe chipuri,
în fiecare faţă găseam trăsături de ale
tale
un zâmbet strâmb, ironic
o tăietură în obraz, semn din copilărie
o ureche ieşită din păr, fără cercel în
ea,
un nod de frânghie groasă îmi leagă
ochii
şi văd vrăbii la orizont,
mi-ai zis că ele fac paşi,
nu zboară,
eu te-am contrazis,
te-ai uitat la mine ca la un prost,
şi ai tăcut…
al doilea nod de frânghie groasă peste
ochi şi mă trezesc
azi mi-i dor de tăcerea ta.
Am vrut să fac o fotografie pe pisc de munte
Am urcat 2 ore un munte
am transpirat şi sunt obosit
mi-au apărut bube pe talpă,
am urcat cu aparatul foto,
ştiu că acolo voi ţinti cea mai frumoasă
fotografie,
ştiu că totul are un preţ.
palmele s-au zgârâiat de iedere
jeansii s-au ros în genunchi,
însă pe pisc de munte,
lumea nemişcată în obiectiv,
se face ora patru,
nu expir cu
ochii peste landşaft timp de o oră,
mă uimesc
pădurile
arătă natural, precum o barbă nerasă
timp de 2 săptămâni a tatei,
case şi blocuri erau cucuiele, pe care
le are tata,
când vine de la muncă,
iar izvoarele erau lacrimi, ce umezesc
porii
tot pământul
îmi e
tată,
iar eu băiatul lui,
când el îmi strânge spatele
de-mi plesnesc coastele,
iar eu văd doar părul plin de var,
urechile înroşite de vânt,
şi umerii cu urme de cărămidă.
Vitalie Șega (n. 29 august 1989, Chișinău): Paticipă la sedințele literare organizate de Atelierul Vlad
Ioviţă în cadrul Bibliotecii Municipale „Bogdan Petriceicu Hasdeu”
din Chișinău. A publicat proză scurtă în Revista de Studii Culturale şi Literatură
a Bibliotecii Municipale „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Chișinău (nr. 2,
2019) și poeme, proză şi recezii în revista-online O mie de semne:
Literatura, poezie, cultura si istorie.
Prezențe în antologii:
Antologia ediţiei I a Concursului Naţional de poezie “Radu Cârneci” (proză scurtă, București, 2018)
Unsprezece (10
poezii, antologie publicată la Casa de Pariuri literare, Bucureşti, 2019)
Copyright © 2020 Vitalie Șega
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.