Politica privind datele cu caracter personal poate fi consultată aici:

8 aug. 2020

CHRISTIAN W. SCHENK - POETICA SEDECIM


Christian W. SchenkChristian W. Schenk - Poetica sedecim (Editura Limes, 2020): Christian W. Schenk practică o poezie de un modernism moderat, în sensul că înțelege să urmeze modelele confraților săi români din aceeași generație. Nu-l vedem înfundându-se în viziunile metafizice blagiene, nici practicând verbul dodonic și oracular al lui Ion Barbu. Deși mărturisește a fi nutrit un veritabil cult pentru Arghezi, unul dintre primii lui mentori, manifestă totuși puțin interes pentru gustul lui de a împinge către materialitate vocabularul și evită conștient dislocările sintactice, la care invita el limbajul spre a-i conferi o nouă viață. O anume atracție exercită asupra lui Bacovia și nu atât în reducerea expresiei până acolo unde vede apunând un plâns monoton, obsesiv, cât sub raportul atmosferei funerare, nevrozate. Sensurile suferă o încifrare; întâlnim trimiteri la cărțile sacre, Bhagavata Purana, calea lui Tao și altele unde Schenk caută dezlegarea tainei cuvântului fiindcă niște reflexii ale sale așază lirica sub semnul Yin-Yang, principiile antagonice primordiale. În fierberea aceasta nebună a discursului liric înfloresc viziuni memorabile de o rară frumusețe pregnantă! (Ovid. S. Crohmălniceanu)


Și cartea mi-e grădină

Cu fiecare nouă rană,
cu fiecare lovitură
mi se deschide înc-un ochi
prin care învăț poate să văd mai bine,
prin care pot cuprinde-ntreaga beznă
ce se învăluie în jurul meu.

Cu fiecare ochi ce se deschide
văd multele dorințe care-n flux
mă copleșesc cu-a lor venire,
dar văd și cum se-ndepărtează în reflux.

Cu fiecare nouă rană, cu fiecare lovitură
o nouă filă dintr-o carte
trece încet spre următoarea,
iar cartea asta mi-e grădină
ce-o port oglindă-n buzunar.
 

Neîncrezătoare vremuri

În furtuni se-neacă pasul
Ce străbate parcul gol,
Grea e seara, greu popasul
Peste frunze și nămol.

Furiile se îneacă
În tomnaticele ploi
Care vin să se întreacă
Cu pârâul din zăvoi.

Neagra pădure se scufundă
În amintiri de mult plecate
Spre o poveste muribundă,
Spre răni deja de mult uitate.

Mă-ntreb sfios, ne-ncrezător,
Parcă visând un vis umil,
De-am fost și eu un călător
Pe aripi albe de copil.
 

Colivia luntrei de pe Styx

În tragica oră a neputinței
Rândurilor ce năvălesc peste mine,
Cuvintele nu mai au coloana vertebrală,
Frazele nu mai sunt cucernice liane,
Nici paginile nu pot fi răsfoite.

Tropotele dactilelor mi-au dărmat zidul
Ridicat piatră cu piatră
Din fiecare răsuflare.
Sunt gol de cuvinte,
Suspendat în metaforele anilor ce vin
Fără a mă număra și pe mine.

Mă doare existența viitoarelor sinapse
Apuse în colivia luntrei de pe Styx –

Poetica sedecim (Editura Limes, 2020)
  

Cu ochi ciudați albaștri

Ciudate-s lucrurile care trec amurgul
peste o frunte adormită de poet –
pe străzi se alungă frunzele trecutului,
noroc cu moliciunea frunzelor prezente.

Nu e târziu, dar totuși sumbra umbră bântuie
ne-nduplecatele lanterne ce parcă în zadar
atârnă de cornul semilunii-n ceață.
Oh, dacă ar veni la mine fetișcana visată altădată...
Cuvinte doar și crude ilicite!

Ferestrele cu lumânări aprinse așteaptă
nopțile de mult trecute, cu fâlfăiri
ce par să-mi suie treapta putrezită
ce mă desparte de tot ce mi-a fost mai drag,
ce mă desparte de ciudate lucruri
care mi-au fost cândva atât de-aproape;

O, de-aș putea se te cunosc acum,
ciudata mea înfățișare cu albaștrii ochi...
M-aș rupe de poetul urgisit!
 

Ars poetica

Compune un vers ca pe-o scrisoare
Ce-o scrii iubitei prima dată.
Scrie, nebun, să simți că doare
Cuvântul ce îi dai răsplată.

Scrie de parcă mâine moartea
Te va cuprinde-n hăul ei
Cerându-ți din cuvinte partea
Cea ultimă, cu care-nchei.

Scrie trecutul și prezentul
De parcă n-ai mai fi-n curând,
De parc-ai scrie testamentul
Urmașilor ce stau la rând.

Scrie, nebun, cu frenezie,
Ba aprig, ba mai ușurel:
Așa să scrii o poezie
Și celelalte... tot la fel!
 

Cartea nescrisă

Cu paginile larg deschise
Stă cartea-mi risipită undeva;
Frumoase-s cărțile nescrise,
Căci le va scrie cineva...
 


Mai multe poezii și profilul autorului aici: Christian Wilhelm Schenk


Copyright © 2020 Christian Wilhelm Schenk (Wilhelm Schenk)
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.