VIOREL BIRTU PÎRÂIANU - OGLINZI DE SUFLET

Viorel Birtu Pîrâianu – Oglinzi de suflet (Editura Liric Graph, 2020): Când citești poeziile distinsului nostru poet Viorel Birtu Pîrâianu parcă ne cuprinde o furtună tăcută ca lacrimile noastre ce rătăcesc ca lupii, singuri și săraci, prin pădurile înghețate unde-și odihnesc tăcerea oasele bunicii sub umbrele frunzelor căzute peste suflet. Sub stele, ramurile noastre, lung îndumnezeite, adăpostesc păsări oarbe din plânsetul planetei. Viorel Birtu Pîrâianu, cu pași domoi dar siguri, trece pe podul iernii, unde cerul trezit stă să îl ningă cu iubire, drumuri rotunde îi apar în cale, iar el, poetul, prin imensa tăcere, caută răspântia spre orizontul albastru pe care îl mângâie trist cu suspinuri neîncepute. (Trandafir Sîmpetru - Președinte al Uniunii Mondiale a Poeților din România)

O pană răsucită

am închis visele
acoperind drumul cu palmele
mâinile cad, alunecă peste ape
marea coboară din amintire la fiecare început
uneori îmbătrâneam împreună
seamăn cuvinte
născând noduri de gânduri
jos trepte, duc către nicăieri
norii au curs
închid ochii, iluzii
caut în palmă drumul
așa am găsit cercul
m-am așezat în el
acele ceasornicului
prea scurtă linia
am împins afară noaptea
în jurul cercului lacrimi
tălpile închideau cercul
stropi pe asfalt
privesc în urmă
aș vrea să joc
nu, nu aruncați flori peste mine
linia cercului s-a închis
sufletul, o pană răsucită
să scriu cu ea...

Într-o zi, de va fi

umblu, ca o apă sub ape
atunci cuvintele se dezbracă de sensuri și gonesc spre alte zări cu sufletele goale și pustii
vom pune pe tron nepăsarea și nesimțirea
vom lega apoi cuvintele în lanțuri
poate a fost o zi începută prea devreme
soarele nu mai curge aici, s-a așezat un pic, să plângă
dacă aș mai vorbi, aș împleti duios cuvintele cu sângele sufletului
v-aș spune povești nespuse din alte dăți, din alte lumi
într-o zi, de va mai fi...

Aripi arse

eu sunt nebunul lumii
azi râd și plâng pe cioturi goale
între gânduri infern, în cuvinte catren
pe chipul sorții înfloresc magnolii
mă prăbușesc în hău și mă trezesc erou
între perfecte și imperfecte clipe
născute într-o noapte pe rugul rațiunii
mi's aripe arse și zborul e absent
eu sunt nebunul
rănit pe drum de jugul sorții
mai trec nepăsător printre orbite goale
satanici ochi mai curg în cale
mă descompun la fiecare pas
trecut, rămas
și ce-a rămas, femeie
dintre iubirea celor doi
doi nebuni pe o plajă
când moare ea, mai mor și eu
că n-am putut să fiu un fiu de zeu
e lumea oarbă și iubirea crudă
pe chipul meu, demoni înfloresc
azi dorm la masa sorții
stilou cade pe o coală răsucită
întrebător cu noi
sărut a fost sau nu a fost
pe aleile de tei trece nepăsătoare noaptea
se scuturau și plopii a întrebare
femeia mea
eu am plecat pe jos
aicea toate nu mai au vreun rost
pe drum mai picur stranii picături de ploaie
din cornul ce-am băut pelin în zori cu morții

De vorbă cu mine

mă înfiora lumina ce curgea trist
pe fereastra murdară
în orașul rătăcit între cer și pământ
trist era parfumul cuvintelor
ce mor suav pe câmpuri de dor
nu aveam liniște, nici idei
deci, nu gândeam
nici nu aveam la ce
pășeam aiurea pe alei
mă dureau cumplit lacrimile cerului
ce se scurgeau pe trupul scrijelit de întrebări
zăceam pe treptele părăginite ale lumii
apoi am aprins un rug
să ard rănile sufletului
focul s-a stins în bezna lumii
furios mă adăposteam în mine
cu ochii triști, pierduți și goi
cu trupul încercănat de vise ucise
cu pașii duși, de mult apuși
azi, stau singur cu mine la o masă
pe masă, o ceașcă răsturnată de gânduri

Poetul

murmura sufletul, ros de gânduri triste
uneori plecam, plecam mai departe
eram învinsul pe pagina ruptă
un joc în care tremura lumina
iar dintre lacrimi și păcate
cioplite într-o noapte
renaștea un vis
aici, în altă parte
murmura întunericul
offf, ce lungă'i depărtarea
mă cățăram spre stele
și iar cădeam în haos
mai picurau cuvinte
pe câte o coală goală
scriam, scriam
nebun de spaimă
ca într-o tristă zi de toamnă
mă întorceam în lut, mereu ca la început
și în noaptea neagră
băteam stele în boltă
pentru o nouă eră

Citește mai multe versuri și profilul scriitorului aici: Viorel Birtu-Pîrăianu

Citește aici poezii din volumele: Cuiburi în cer și Tic-tac,Tic-tac...

Copyright © 2020 Viorel Birtu-Pîrăianu

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.