În Pervomaiscoe
într-o casă
cu temelia din lut
într-o
verandă rece
pete de sânge
pe podea
A plecat
fără să-și șteargă urmele
lăsând prin testament
lopata
sapa și toporul
Sângele nu s-a închegat
și asta mă deranjează
Chiar și dacă mintea mea
a evadat din realitate
iar durerea
mă strânge de gât
Aud încă țipetele acelea
și-mi astup urechile
Unde-s idioții care
m-au adus la lumină?
Vă cer să mă ajutați
ca să scap
de aici
deși nu cred
că în altă parte
va fi mai bine
***
vă urăsc.
vă urăsc
pe toți.
sunt darnică.
nu vă iubesc.
trântesc tot
ce-mi vine sub mână.
astăzi am încercat să
dau foc la gard,
am fost oprită.
am zis că mă voi
strangula.
au râs.
am dispărut
pentru câteva
minute
au zis
că sunt nebună.
Acum
sunt beată.
***
înainte de aniversarea surorii mele
deșteptul de frate-meu
a aruncat cu o buturugă
de vie
în mine
împlinind în felul acesta
prezicerea aia blestemată
și eu
am fugit de acasă
desculță prin
cireada de vaci
ca să scap de el
trăind o zi întreagă
îmbrăcată
niște haine străine
fără să răspund la apelurile
disperate
să apar acasă
unde
totuși am revenit
pe 6 iunie
devenind dintr-o fetiță plină de vise
o fată care vrea răzbunare
de 7 ani păstrez ghetele alea în cui
în care m-a încălțat
un om străin
care m-a văzut desculță
și aștept să treacă molima
ca să i le arăt lui frate-meu
să le vadă
și el
și să
înțeleagă
în sfârșit
ce mi-a făcut
atunci
Dumitrița Sîrbu (n. 25 iunie 2003, în satul Pervomaiscoe, Hâncești): Este elevă a
Centrului de Excelență în Viticultură și Vinificație din Stăuceni,
specialitatea Turism. Participă la ședințele de scriere creativă ale
Atelierului "Vlad Ioviță" condus de Dumitru Crudu. Poeziile Dumitriței Sârbu au fost incluse în antologia “Patru plus patru plus patru – Tineri poeți din Chișinău” (Editura Prut, Chișinău, 2020).
Copyright © 2020 Dumitrița Sîrbu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.