NORICA ISAC - ZIDURI ASCUNSE

Norica Isac – Ziduri ascunse (editura Grinta, 2020): “Norica Isac are multe de spus în poezie și sunt sigur că uneltele pentru un viitor volum în sunt pregătite, pentru că deasupra tuturor ipostazelor pe care ni le-a prezentat se naște întrebarea firească – În ochii cui ai dramă, femeie?” ne spunea poetul Gabriel Cojocaru în prefața volumului de debut – Cuvintele ca o mirare – publicat de poeta Norica Isac în anul 2018. Pentru că și zeii din Parnas sunt convinși că Norica Isac are multe de spus în poezie, se bucură că a fost publicat cel de al doilea volum de poezie, Ziduri ascunse, tipărit în condiții grafice de excepție în Colecția Poezia vie publicată de editura Grinta:

autobiografie

nu mi-am luat drama ca pe ceva personal
implicați erau oamenii
animalele
natura
un univers paralel
şi-o crasă inconştiență,
până la urmă, salvifică
de aceea spun
nu am trăiri personale dramatice

am
doar praguri de creştere
personalizate de potențialul suportabilității
de mâna milostivă a iubirii
pare ciudat dar tot ce scriu
e despre un alter ego
rezident în alt timp
un lux de învingător până la urmă
să-ți poți vorbi despre tine în plenitudinea
cunoaşterii şi acceptării
şi dacă din aceasta
plus alte litere ce le-am transformat
în cuvinte rezultă
valoare nulă,
fiți blânzi:
închipuiți-vă c-am urcat până aici
de la sută la sută sub zero

ceea ce este foarte mult
de la nimicul,
vidul ca definiție a infernului
identificat astfel de un jucător cu destinele

nu am a plânge
tot ce-am trăit a fost permis să se-ntâmple
şi bun

mă ştiu vie.

oglinzi retrovizoare

mi-ai spus că sunt soare, m-ai întrebat dacă mai vreau să fiu
strivindu-mă în brațele unei metafore
am mimat atunci, demult, un răspuns asasinat
de limitele orbitei pământene.

secolul acela s-a sfârșit
pășind în noul mileniu amnezici
pipăim oglinzi retrovizoare
cred c-ai mai putea să restabilești coordonatele acelei metafore
ți-am rămas datoare c-un răspuns viu din perspective celeste
sunt un soare-n declin, uneori mai împrăștii scântei dar calea-i spre stingere

urmărește-mă! îți promit
spectacolul unui maiestuos și senin asfințit

o clipă

în acea noapte am plecat

de mii de ori de la tine

fiicele evei dansau încă vii

în palmele tale

am plecat de mii de ori

într-o singură clipă

pasărea albastră

m-aduna cu ciocul

mă recompunea din

miile de chipuri plecate

în acea noapte, într-o singură

clipă, într-o singură clipă

se făcuse atâta noapte...

ziduri ascunse

într-o iarnă am fugit de acasă.
se prăbușiseră interioarele, ardeau...
prima zăpadă se murdărea în cădere
o vedeam și nu mai era nimic de făcut
o lăsam să se-aștearnă
să mă acopere
mă înspăimânta încremenirea timpului
pietrificarea mea.
prima zăpadă cădea murdară
iubeam și rătăceam strângând în pumn
o batistă albă și udă ce îngheța.
era iarnă și plecasem să-l iubesc așa
cu casa abandonată, cu interioarele surpate, în plin viscol
cu haina neagră pe umeri, desculță
cu batista udă în pumn
carnea pe sub piele, sub focul atavic, arzând.
l-am găsit în mijlocul unei partide de șah
i-am surprins femeia cu portjartier
de pe perete
regina neagră, înscăunată pe pat
rânjea cu nebunii
calea de-ntors indica înainte
existam aparent, respiram prin ochiul rămas albastru
aruncam molozuri, grinzi arse afară
ridicam interioare noi din nisip
spălam prima zăpadă
împrospătam albul pereților cu var
dar zidurile ascunse miroseau în casă

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Norica Isac
Citește mai multe poezii aici: Norica Isac - totul în blue, Norica Isac – cuvintele ca o mirare

Copyright © 2020 Norica Isac (Gabriela Mihăeș)

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.