DANIELA TOMA

***

ultima oară am avut destulă răbdare cu amiaza lui joi
sosită pe neaşteptate dintr-o complicaţie şi adormită imediat
în picioare, în dreptul uşii

am pus-o repede şi destul de neglijent pe seama

unui trebuia să se întâmple,
am ridicat din umeri şi am uitat de ea un timp

însă, între aerul meu şi aerul ei se încovoia spatele unei mici distanţe,
de la stânga şi până la foarte aproapele şi foarte mult doritul alb,
apretat şi călcat în picioarele mele frumoase
după ce le balansasem îndelung, ştiţi voi deja, peste Crimeea

aşa că, i-am întrerupt brusc seara din cuprinsul smintelii,
n-am mai ţinut-o niciun minut de vorbă,
am obligat-o să-şi coasă singură de mână gusturile,

scrisul înclinat şi dimineaţa mersului
şi i-am arătat cu degetul locul de la parterul umblândului

cum altfel aş mai fi putut semăna cu o bicicletă de infinit intens
parcată fix în mijlocul cerului?

***

pare ciudat, dar am un puzzle cu păpuşi adunate dintr-un parc

în care ele construiau cercuri

fără să greşească rotunjimea acestora

parcă-mi spuneau: uite, rămânem aici cu tine

pentru că numai tu ne poţi vedea,

ne vom asigura că eşti ultima!

când merg în oraş, îmi cumpăr rosturi de încăpăţânare

care să sune oricum,

trandafiri de la rusoaica din colţ pentru buchetul de mireasă

şi câte o bucată de noapte în straturi,

mai apoi, le disloc, înfierbântându-le între două lumi diferite

ca pe un fel de pedeapsă trimisă de iarnă în loc de cadou

timpul tâşneşte înainte de a mă putea încrede în el,

îl las să crească la colţul casei, pe trei rânduri,

să dospească în cercurile alea construite de păpuşi,

lângă închisul inimii,

repet cu forma odăii toate dansurile murdare de sărbători

***

în general, am cât timp doresc eu
însă uneori, dintr-o plăcere sadică, îl torturez cu o andrea subțire,
el se ridică deasupra mea, se lungește și dispare,
rotindu-se într-o absență cu acordul tacit al marelui autor

dar, pungile de sub ochi mă cunosc bine,
facem repede bilanțul pierderilor,
mârâim unele la altele,

ne aranjăm cât putem de bine expresiile în batiste
și ajungem la concluzia că zona asta e cam dificil de tratat

în fine, abandonând cartonașele roșii,
împăunez în ambulatoriu paratrăsnetele de companie,

dulceața ta de ardei iuți și condiționalul optativ al serviciului de noapte
plus adaosul oaselor mele de mătase

și, uite, îți dau coasa asta tânără să-i sugrumi gleznele

trimit și întăriri

***

trupul acesta se mişcă tot mai încet

în încercarea de a-şi ascunde portretul urâtului

în alt loc cu semnul uşii închise,

exact lângă două neoane din care se scurgeau, desigur,

tot două ipoteze fără zâmbet

şi dacă ele erau rude prin alianţă,

înseamnă că motivul de trecere a barierei

nu putea fi imediat plauzibil decât dacă

l-ar fi ghicit o femeie în cuprinsul mânecii ei

şi apoi, îndemnul nici nu avea probleme cu vederea,

prin urmare, puteai să te aşezi confortabil pe locul din faţă

şi de acolo să numeri cu voce tare inscripţiile

din fier satisfăcut ale tramvaiului,

brusc, să cobori din mers

şi nici măcar să nu bănuieşti

că îţi laşi viaţa singură şi îmbibată în negru

să se hrănească

din tine

***

trupul meu, un imens înviat,

şi-a îndesat mirosul cărnii fericite într-un cerc,

a privit înaintele cu minus două grade

şi, trecând pe lângă strâmba judecată a pantofilor vechi,

i-a trântit drept în ochi o vagă idee

       

crede-mă, nici tu n-ai fi aşteptat mai mult

presimţirea sensului ăluia giratoriu

de care îţi era mereu frică să treci

de aceea, am aruncat eu chiuveta de la pământ

la verdele altuia de spus

                               

în rest sunt bine, nu sting lumina,

alunec întreagă sub plapumă

Daniela Toma: Profesor de limba şi literatura română, traducător, director al editurii Art Creativ din Bucureşti, absolventă a Facultății de Litere şi Arte din cadrul Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu. A debutat literar în anul 1978, în revista ASTRA din Braşov. Poemele sale au fost traduse în catalană, engleză, franceză, bulgară, ucraineană, italiană, spaniolă. Daniela Toma a tradus: în limba latină, volumul SAECULUM – Cultură şi civilizaţie latină (2002); poezii în limba franceză din volumul Manifest pentru globalizarea poeziei (autor, Ionuţ Calotă); poezii din limba engleză ale poetei Mariela Cordero (Venezuela) şi ale poetului Debasish Parashar (New Delhi, India); poezii din limba catalană ale poetului şi traducătorului Pere Besso (Valencia); poezii din limba spaniolă ale poetului André Cruchaga (El Salvador, América Central); poezii din limba italiană şi engleză ale poetei Anna Ferriero (Torre del Greco, Italia).

„Doresc ca ele, cărţile mele să vorbească despre mine într-o continuă tentativă de sinceritate; ele completează viaţa mea literară care e exact aşa cum mi-o doresc, un demers creator modern declanşator de stări de spirit proaspete; cred că, într-o lume în care se vorbeşte atât de mult şi fără rost, rolul scriitorului este acela de a restabili tăcerea.”

Volume publicate:

Lumina din suflet (poeme, 2004)

Plânge timpul în palme (Editura Inspirescu, Satu Mare, 2013)

Mă numesc Doi (Editura Rovimed Publichers, Bacău, 2013)

Forma paşilor pierduţi (Editura Transilvania Publichers, 2013)

Evanghelia după mine însămi (Editura Rovimed Publichers, Bacău, 2014)

Ziua când am semănat cu tine (declaraţii lirice explicate de Ionuţ Calotă, Editura Art Creativ, Bucureşti, 2014, volum care obţine locul III în topul celor mai frumoase cărţi ale anului 2015)

Când vorbesc în numele meu (Editura Art Creativ, Bucureşti, 2016)

fragile (poeme în proză, Editura Art Creativ, 2017)

O altă Ană/ Una altra Anna (poemes traduïts en català per Pere Bessó, Editura Art Creativ, 2018)

Nunta nălucilor de hârtie (Editura Art Creativ, 2019)

       

Citește aici poezii din volumul: Nunta nălucilor de hârtie

Copyright © 2020 Daniela Toma

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.