GAVRIL IOSIF SINAI

e-mail

e frig la mine în sat 

mamă
la tine în oraș betoanele ard
și fierul înroșit de gânduri
ține scumpul mall să nu cadă

au trecut în transhumanță câțiva orășeni
își purtau turmele grase
peste dealurile satului
descurajați că nu dau de un fast-food
la vreun colț de pădure defrișat

primarul, agentul de poliție și încă alții
i-au încurajat
suntem un sat electrificat
avem net și
de deochi se ocupă baba care șade la intrare

sedentari n-au vrut să rămână
citadinul spirit caută verdeață pentru turme
pe linia ferată s-au întrecut în glume
cu șeful de gară pensionat
care le-a cântat din fluier
balada mocăniței / pensionată de un sfert de veac

studiile sunt încheiate la noi
numărul elevilor s-a diminuat
premiul întâi e pentru unicul învățăcel
care joacă table după biserică
cu gașca bătrânilor din sat

tot frig acum pe aici
am grijă să-ți scriu cu diacritice
bucură-te mamă la oraș
rămâi tânără fără noroi pe asfalt
și cu verdeață multă în parc

cei de mai demult

în filonul de viață păstrat sub podeaua casei
- căci nu-i vom lăsa să plece la cimitir -
strămoșilor noștri le plac povestirile
nepoții cu ocru le vopsesc craniile
când luna se frânge într-un colț de nor

a doua noapte bunicul îmi zice
iată ciobanul cum își usucă obielele
acolo în lună
îl zăresc fără mioară
ploaia de stele l-a udat până la piele

nu știu câte lacrimi pot să coboare
din norul amintirilor peste podele
o pădure feliată în epoci de noduri și semne
o haltă în care calcă opinca bunicului

sărutările lui se fac zilele mele

fecioara

ne-am strâns laolaltă

// porția devenirii s-a servit //

masa a rămas plină cu neîmpliniri
clipe măcinate în clepsidră
sau metamorfozat în eroi mituri
și noi / cei mai văzuți cavaleri
scuturând praful de pe țară

ea este fecioară

noi / flăcăi fără iubiri
fameni / inchizitori ai iluziilor fermentate
care au amețit oastea cea mare /
ne-am asigurat de existența prăpastiei
dintre iad și rai

olahii nu se știau ca români
mormăiau în vis aceleași cuvinte
își scriau potecile cu aceleași pene
în talpă suportau aceiași spini
noi vorbim / descifrăm / vindecăm /
urmele cu pete de sânge
în baza de date

iubita rămasă fecioară

incizia dureroasă a scos din trup
imaginea chipurilor din piață
a rămas iubita dodoloață
roșie în obrajii atinși de ipocriți
noi voioși / banchet / amețiți
pentru cineaști
umbre a plătit

fecioara rămasă iubind

istoriografie

ochilor noștri filele s-au pus într-o rână
gata de odihnă în pensiunea de la intersecția
cu un birt, o bibliotecă, un cimitir vizavi
ruine intrate în planul de urbanism

printre porumbei, lilieci și câini vagabonzi
oameni, idei, defecte și propoziții

coniacul curge spre măruntaie 

ideile apucate divorțează de carte
puse pe năzbâtii, oasele vor în pământ

devenim monumente înregistrate
agora unor lighioane și semeni gata de filosofare

la talcioc se vând icoane selfie 

trecute prin ritualul zâmbetelor artificiale
ochi și alte mărunțișuri de sticlă

am hotărât să rămânem cu ce avem 

spre metrou
să prindem cursul de istoriografie

ai noștri suntem noi

sparg nuci în casa bunicilor
noaptea luna inundă pământul,
din poza îngălbenită de pe perete
îmi sare-ntre zile Iosif, bunicul...
"acum bate în piuă istoria", îmi zice sfătos.

se strâng la masa tăcerii ai mei buni,
sub poarta sărutului noi chicotim
când se înfruptă lacomi din infinit.
îmi pun merindele în ștergarul de in
respir aerul epocii prin chindeu

cer Carpaților răbdare la poale
brazilor să gâdile muza la picioare
să-i cadă valahului doina în fluier
să scuipe, să sărute pământul
cu foc să-și ardă patima și urâtul.

aruncați de pe umăr cernita uitare
Hârtibaciul s-o înghită în apele sale,
pe unde pasc oile noastre
se știe că țin de umbră
rugăciunile tale.

Note despre mine însumi:

Gavril Iosif Sinai (n. 6 februarie 1965, Marpod, Sibiu): Am crescut pe plaiurile hârtibăcene, Ilimbav, satul natal, se află așezat în mirificul Podiș al Hârtibaciului. Tot aici îmi desfășor activitatea ca operator în extracția gazelor naturale la o stație situată în apropierea localității mele de baștină. Pasionat de literatură și istorie, citesc, scriu versuri din copilărie, fără să public. Absolvent al Facultății de Științe Socio-Umane din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, specializarea Istorie (licență și master) în anul 2018. Sunt membru al Societății de Științe Istorice din România, filiala Sibiu, unde am contribuit cu prezentări la Sesiunile anuale de comunicări științifice. În septembrie 2018 am participat la Conferința Națională „Proiectul identitar românesc 1848 – 1947” cu studiul „Anatomia unui mit popular: Peneș Curcanul”. Am scris recenzii la volume cu temă istoriografică, publicate în revista de istorie culturală „Brukenthalia” și „Anuarul Societății de Științe Istorice din România. Filiala Sibiu”. Colaborez cu articole și versuri la publicația „Gazeta Hârtibaciului”. Începând cu toamna anului 2018, public pe site-uri literare: CLUBUL QPOEM – atelier poetic, Cenaclul poetic ȚARA CUVINTELOR, LOGOS și AGAPE ș.a.

Volume publicate:

Tramvaiul de turtă dulce (editura Colorama, 2021)

Citește mai multe poezii aici: Gavril Iosif Sinai - totuși poezia

Copyright © 2019 Gavril Iosif Sinai

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.