I-am întrebat pe toți dac-au mai auzit
de mine
și toți au spus "nu"
doar cupa ce avea pe fundul ei un pic de
vin
a strigat
privește
abia ce tocmai ne-am pupat
pe buza ta de sus încă dansează din
buric nemărginirea
în picătura mea de toamnă
rămasă e esența ta eternă
privește
ești aici
doar forma de lut îți dispare
acum ești cea dinainte de născare.
Confesiune
Psihiatrul meu mi-a spus
că n-ar fi trebuit să am vocație de
poet.
În primul rând am văzut lumina zilei
într-o clasă socială improprie
unde lacrimile ca și rugăciunile erau
păstrate într-o cameră a sufletului
mai mereu încuiată,
deci nu puteai plânge pentru orice
nu te puteai ruga pentru orice.
În al doilea rând
inima mea fusese modificată încă de la
naștere,
fiind doar un ciob dintr-o oglindă
în care era imposibil să mă pot privi
întreagă,
acesta fiind motivul real pentru care
mi-am scris poemele pe frânturi de lume,
pe petice de primăveri grăbite,
pe câmpuri de zăpadă ori
le-am presărat prin nesfârșitele păduri
siberiene.
De fapt
am descoperit că tot ce știu psihiatrii
e să-ți pună întrebări despre copilărie.
De parcă aș fi asistat la proiectarea
unui film mut
memoria-mi cădea mereu în nas spre hazul
răutăcios al șotronului
pe care de-atâtea ori l-am călcat în
picioare,
zmeiele de hârtie alergau după umbra mea
trecută
iar ultima clipă asculta povești de la o
piatră uitată-n margine de drum.
Așadar să nu vă așteptați să mă las
târâtă în noianul amintirilor
din zilele când eram o fetiță
cu heruvimi legați în cozile subțiri,
capabilă să-mi etalez toată inocența
pentru a impresiona secerișul
care avea să strângă toți macii găsiți
în obraji
și să-nchidă ochii tuturor
albăstrelelor.
Hotel
Privește-ți Doamne, locașul pe care ți
l-ai făcut în mine,
nu e altceva decât un hotel
clădit inegal din pietre și curcubeie
înnodate, toate strânse într-un înveliș nepotrivit
unde nimeni nu-și arată fața la
recepție, toți căutând mereu ceva, acel ceva,
o oră cât o secundă ori o secundă
întinsă cât o oră.
Privește-mi Doamne, ferestrele,
toți vor priveliștea cea mai frumoasă,
grădina mea de trandafiri,
cu o mișcare bruscă primul lucru pe
care-l vor face la intrare
buzele-mi vor deschide
adunând tot ce e mai bun,
mai ales cuvintele pe care le vor de la
mine.
Privește-mi Doamne, lumea,
neatenții la păianjenul care pândește în
colț
vor prinde câte un fir
când vor fi strigați nu vor auzi,
vor arăta spre bătrâna visătoare
devorând un roman siropos
sau spre cel ce vrea frânghia.
Privește, Doamne construcția asta
complicată,
unde-ți voi adăposti trimișii,
mai instruiește-mă din când în când,
mai pune-mi câte-un ecuson la suflet
să-i pot primi cu brațele deschise și
liniștit.
Privesc de departe hotelul...
Și cu toate acestea, aș avea o
întrebare,
de ce nu albește și el precum pletele pe
la tâmple și
cum de se
prăbușește la pământ la fel de roșu?Când scriu
cu-n zâmbet larg îmi acopăr rândurile,
trag de el cât mai mult
peste anii și zilele mele cât mai identice
în monotonia lor.
Când plâng îmi închei trecutul
cu nasturii de sticlă ai sincerității,
pe lacrimi îmi ticluiesc scrisori
imaginare
în care se-ngălbenesc dureri imaginare
ca fotografiile celor dispăruți.
Când te primesc știu că între privirile tale
sunt ca un porumbel prins între
oglinzile parlele ale unei săli de bal
și mai știu că pentru mine acesta nu e
încă un prag trecut.
Așadar să nu vă așteptați să mă las târâtă în noianul amintirilor
Așadar să nu vă așteptați să mă las târâtă în noianul amintirilor
din zilele când eram o fetiță
cu heruvimi legați în cozile subțiri,
capabilă să-mi etalez toată inocența
pentru a impresiona secerișul
care avea să strângă toți macii găsiți
în obraji
și să-nchidă ochii tuturor
albăstrelelor.
Camelia Buzatu (n. 8 noiembrie 1969, Strehaia, Mehedinți): Absolventă a
Colegiului Național “Gheorghe Chițu”
din Craiova. Camelia Buzatu a început să scrie poezii în anul 2017 în urma unui
pariu iar de atunci a rămas iremediabil îndrăgostită de poezie. A publicat în
revistele literar Dor de Dor, Expresia
Ideii, Amprentele Sufletului.
Premii obținute:
Premiul I la Concursul Național de poezie organizat de revista Dor de Dor (2018)
Premiul II la Concursul Național de Poezie “Florența
Albu” (2017)
Premiul III la Concursul literar "Din dragoste pentru oameni și artă"
Premiul III organizat de revista Vitrina cu oglinzi (2018)
Premiul III la Concursul literar "Din dragoste pentru oameni și artă"
Premiul III organizat de revista Vitrina cu oglinzi (2018)
Antologii:
Iubiri înrourate
(editura Liric Graph, 2017)
Literatura din călimară (editura Explorator, 2017)
Antologia cenaclului eCreator (vol 1, editura Grinta, 2017)
Uitare de sine
(colecția Print Hope, editura Armonii culturale, 2017)
Volume de poezie:
Bilete peste timp (editura Izvorul Cuvântului, Buftea, 2017)
Corăbii cu catarge rupte (editura Inspirescu, Satu Mare, 2017)
Somnul îngerului (editura Izvorul Cuvântului, Buftea, 2018)
Spinii secundelor (editura Colorama, Cluj, 2018)
Somnul îngerului (editura Izvorul Cuvântului, Buftea, 2018)
Spinii secundelor (editura Colorama, Cluj, 2018)
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.