CORINA JUNGHIATU

Ritualul unui răsărit

Mă ninge cu flori
în dimineața în care
primăvara a întemnițat
picurii de soare
în felinarul mugurilor verzi
și al îngerilor albi celești
ce își pleacă fruntea
ca un semn de întrebare
în epoca renașterii
embrionului fierbinte
rostogolit prin Univers.

Terra devine prunc abia născut
ce descoperă izvorul de lapte
de la sânul primăverii
maturizându-se
în crepusculul
celor trei anotimpuri
până când zăpada
își va pune geana
trimițând-o în neantul hibernării.

Suflet andaluz

Suflet andaluz exilat în lumină
Inegalabilă simbioză de culturi
Perlă de sud islamico-creștină
Andaluză cântată de literaturi

       

Cadizul miroase a alge și pești
Cântec flamenco învie tot portul
O navă cu pânze aduce povești
Pescarul voios își saltă năvodul

Malaga ne cântă cu glas de lăută
Granada, o perlă-a coroanei maure
Cordoba romană ascunde tăcută
Arhive din file de etici impure

Sevilla ne poartă prin labirinturi
Cu brize dulci-amare de măslin
Vița de vie dansează pe ziduri
Pământul mustește de rodul divin

Țărm de mare floarea păcii crește
Pictând în valuri suflet andaluz
Zbor de hulub mai scrie o poveste
Șoptește chitara un sunet difuz

Arborele

Arborele nu-i sămânță ancestrală

ce crește viața în sânul pământului

putrezind pentru a zămisli

plete de muguri.

       

Arborele nu-i tulpină cu frunze

mirosind a tămâie

ce se desprind la fiecare cădere

pentru a renaște în noi începuturi.

Arborele nu-i trunchi de grindă

răstignit pentru zidirea unui cămin.

Arborele nu-i cărbune.

Arborele nu-i destin.

Arborele este

forța care se unește cu cerul.

Amurg

În icoana de azur a orizontului
brăzdat cu cenușă
de freamăt galactic,
aripi de flutur scutură aur divin.

Crestele ard zvâcnind în crustă
printre fâșii de cuarț translucid
iar soarele fumegă culmile, pe înserat.

Mirificul crepuscul pătat cu rugină
coboară în adânc,
printre ramuri de marcasit patinat,
mistuit în troienele de întuneric.

Sămânță în vânt

Tu, zigot, joc astral, sortită stea
din 300 de milioane de spermii
ales să primești unica viața,
trecând prin spațiul fluid al timpului
căutându-ți misiunea
în sângele prelins prin vene,
respectă legea pământului,
răzbate suav prin corola lumii
și cerne sita de valori a universului,
între cer și pământ fii miracol,
din adâncul suspin învață să iubești:
brațele întinse către tine, visurile altora,
lacrima, timpul, forma rotundă a ploii,
norii oglindiți în luciul apei
și pleacă într-o zi împăcat
cu destinul tău,
îmbrățișând renașterea.

Răsfăț în tihna improvizației

Ce sunt scriitorii?

Modelatori de conștiințe,
de gusturi și sensibilități,
direcționând istoria omenirii
prin semnalul primit din alte lumi
își mizează viața pe o literă moartă
generând emoție rafinată
ca o rază răsfrântă într-o prismă
în tentativa de asasinare a clișeului.

Corina Junghiatu (n. 12 aprilie 1981, București): Este Director al PLATFORMEI de LITERATURĂ și ARTĂ, World Literary Union, Director al revistei GRAI ROMÂNESC, Director al WORLD POETS ASSOCIATION filiala România și  Redactor de carte Editura Liric Graph Romania.

Premii:

Locul II la Festivalul CAMPIONATUL  EUROPEAN de POEZIE

Locul III la Festivalul LA VOCE DEI POETI

Prezențe în antologii:

Bozanstvena zeno (2019)

Muzica sufletului meu (2019)

Silent lips beautiful hearts (2019)

Our Poetry Archive (2019)

Atunis Anthology (2019)

Feel my soul (2019)

Volume publicate:

Exil în lumină (poeme, editura Liric Graph, 2019)                                        

Ritualul unui răsărit (poeme, editura Liric Graph, 2019)

Copyright © 2019 Corina Junghiatu

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.