ANY DRĂGOIANU

Vinovăția umbrei

calul s-a întors singur din război

bate din poartă în poartă

dar cine ar primi un cal

care și-a pierdut soldatul

cine ar șterge din privirea lui

o moarte

sau o viață trăită în moarte

el s-a întors singur

tropăie

nechează

dar cine ar primi un cal

întors din război

pe jumătate

cine

e ca și cum ai vedea

un sine rătăcind

iar istoria nu a reținut niciodată

umbrele

nici măcar pe cele ce dorm

lipite de vreun mormânt

Poeții sunt cei mai grozavi amanți

te îmbracă în iluzii

te dezbracă la orice oră

îți învață pe de rost

carnea

sângele

strigătul

te traversează ca pe anotimpuri

sunt mereu tineri

frumoși

cu degetele moi ca iarba îți ating zilele

nopțile

adevărul

poeții sunt cei mai grozavi amanți

cuvintele lor vindecă rănile adânci

ard până și ultimul gând sinucigaș

rătăcit prin mințile bolnave

te îmbracă în iluzii

te dezbracă la orice oră

cu buze fierbinți caută adevărul din carnea ta

poeții sunt cei mai grozavi amanți

se taie în forme perfecte

stabilesc întotdeauna conexiuni

aleargă desculți prin sufletul tău

așa sunt poeții grozavi

cu mâinile lor subțiri

sapă șanțuri adânci în carnea ta

netezesc cuvintele

îngenunchează și se roagă la fiecare muză

ca la un Dumnezeu binecunoscut

 

Bărbatul din mintea mea

e atât de frumos

încât seara

când vreau să-l iubesc

se rușinează

ascunzându-se printre gânduri

ca printre copaci

mestecă ideile

până gura lui se face frunză

bărbatul din mintea mea

e atât de frumos

încât dacă l-aș săruta

mi-ar înverzi

brațele

și-atunci n-ar mai fi

niciodată

toamnă

Strigătul tău mi-a despicat pieptul ca un topor

acum sângerez

e cald

totuși

văd corăbii în larg

sunt războaie în alte lumi

și Hegel mă trimite la colț

îmi spune să iau la cercetat întregul

văd răni adânci cât văile în care se duc bătălii

sângele închegat pe lamele ascuțite

nu mă sperie

am obosit

speranța a murit prima

asta știu

toate se derulează încet

sunt a nimănui

orfană de durere

nici să sufăr nu pot

Hegel mă ceartă

adună-ți apele din mal în mal

și închide rana

ce știe el de unde vin toate insomniile

de unde mi se trag toate neajunsurile

slăbiciunile

am iubit

asta știu cu siguranță

s-a întâmplat

am iubit… doar eu

iată întregul

doar eu

 

Ana (Any) Drăgoianu (n. 20 iulie 1975, Filiași, locuiește în Țânțăreni, Gorj): Absolventă a Facultății de Psihologie din cadrul Universității „Spiru Haret’’ din București (promoția 2011). A debutat în 2006 cu volumul de versuri “Prea sentimentală” (editura Simart, Craiova, volum lansat în cadrul manifestărilor „Eminescu la Florești”) A publicat în revistele literare: Ramuri, Poezia, Oglinda Literară, Actualitatea Literară, Bucovina Literară, Observatorul (Toronto, Canada), Contact Internațional, Portal Măiastra, Caietele Columna, Agora Literară, Lamura etc. Ana (Any) Drăgoianu este câștigătoare a numeroase premii naționale și internaționale. Autoarea a publicat 28 de cărți (proză scurtă, poezie, epigramă, literatură pentru copii). Creațiile sale au fost incluse în trei volume colective și în mai multe antologii de poezie, epigramă, proză scurtă, literatură pentru copii și aforism. În prezent este Redactor șef al revistei de cultură și umor “Epigrama de Strehaia”, Director de imagine la ziarul “Informația de Strehaia’’ și Redactor șef adjunct al revistei “Cugetul”. Any Drăgoianu este membru al Uniunii Scriitorilor din România - Filiala București.

 

Citește aici: Sunt Nero, legați-mă!, Dincolo de orice sfâșiere, Acum ascult îngerii

Copyright © 2019 Ana (Any) Drăgoianu

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.