CARMEN DRUȚU ONICA - SUFLET DE ALABASTRU


SUFLET DE ALABASTRUSuflet de alabastru (editura Sfera, 2016): Pasiunile anunțate de autoare într-un curriculum personal, și anume: literatura de specialitate, religioasă și beletristică, și mai ales ocrotirea copiilor, a animalelor și plantelor ne-au determinat, cu rigoarea asumată, să ne aplecăm asupra volumului de față și să aflăm, pentru început, următoarele: o sensibilitate religioasă, ori mai bine spus o religie a stărilor adolescentine, când e vorba de “eul” poetei, dar, în același timp și o altă receptare, și anume, accea a reflecției între materie și spirit, când “eul” poetei îl receptează pe celălalt. (…) Nu vreau să fac apropieri, pentru o generație, aparent fără aripi, cu poezia unor poeti precum Dinu sau Ion Pillat, dar un profund spirit arghezian bănuim că încă rezistă și-i poate da acesteia, doritele aripi. Recomandăm astfel, cu multă căldură, volumul de față, urându-i un sincer succes și pentru următoarele. (extrase din Cuvântul înainte semnat de d-na Petruța Chiriac)


Demistificare

Prinzi noaptea din cădere
Înghit pierdută luna,
Te-neci cu-a mea tăcere
Înduri tăcut furtuna,

Ne-ascunde printre şoapte
Ne-ncinge-n şoldul vieţii,
Printre cămăşi de şarpe
Ne plimbă azi poeţii,

O mască de viu naşte
Pe-un chip de armă stată,
Iubirea retrăieşte
Sorbind natură moartă,

În pături de jăratic
Te-nalţă a mea rugă,
Suflarea ta e-n farmec
Iertarea noastră-n fugă.


Somn de toamnă

Prin focurile toamnei
Calci ne-nţeleasă fată,
Netrebnica cenuşă
Cu văluri te îmbie

Prin pale jucăuşe
Treci fără de sfială,
Torida lor cântare
Cu întrebări te cheamă.

Prin rotocoale repezi
Dansezi copilă brună,
A viilor descântec
Te gâdilă-n căuşe,

Prin mijlocul vâltorii
Păleşti fiică uitată,
În ameţirea calda
Tăcândă te topeşti...


Jocuri paralele

Dumnezeu a dat în lume
Pulsul silabelor sale,
Surâzând printre suspine
Ordonă un marş agale,
Către cetele de roze
Care plouă printre lauri,

Domnul meu a srâns în vânturi
Jocul duhurilor sale,
Suspinând printre surâsuri
Hotărî un zbor andante,
Pentru hoardele de vise
Care adie printre fauri,

Sus dorm virgule saline,
Pretutindeni doar balauri.


Zei vechi şi noi

Românie, ţară, învie!
Plozii călăilor tăi renasc
Urlând doină de armie,
Iubirea în clondir s-a spart
De sufletul plânsului rănit,
Hotar între două lumini,
Pe altarele noului zeu
Doar negurile s-au muncit,
Uitată pacea s-a pierdut
Când lupta singuri am ales.


Revelaţie

Când plânge pădurea
Pe brazde de oţel,

Când sfârâie pruncii
În felia lor mamă

E jale în lume
Prăpăd pe pământ,

Când iertarea-i arsă
De-o secetă oarbă,

Când pacea e-nchisă
În carcere ude,

Ruşinea dispare
Omătu-i infect,

Pierdută e viaţa
Şi rodu-i deşert.


Dans final

Încă un dans iubite, te rog,
Vreau ca sufletele să cadă
Strivite de paşii de ceară,
Tresăltând discreţi în seară.

Încă un dans iubite, te rog,
Să ne fie ultim mir în deşert
Înainte de a fi doar regret.

CARMEN DRUȚU ONICA
Râsul zădărniciei

Să râzi când lumea plânge
Prin giulgiuri destrămate,
Luptând pentru cavouri
Răpuse de prădare,

Să râzi când neaua înoată
Prin piepturi înjungheate,
Visând pentru îngheţuri
Încinse de uitare,

Să râzi de poţi străine
Prin gurile simţirii,
Din pâinea însângerată
Zadarnic ai gustat.


Luptă!

Soldat, pe frontul vieţii
Iubirile-s pierdute
Prin tainice poteci,

Ochii se-nchid agale
În trestiile cărunte
Din râsetele seci,

Te luptă cu uitarea
Şi-aprinde inimi calde
Din lacrimile reci!


Noi nu murim!

Noi nu murim
O, Doamne,
Nu murim,
Ne perindăm
O clipă, printre stele,
Tergiversăm un pact
De alianţă,
Dar ne întoarcem
Doamne spre Pământ
Şi-apoi ne ningem
Tainic prin albastru...


Alter Ego

Reaprind cu orele mele
Vinele adormitului ieri,
Crucea – axul zilelor duble
Curge prin corp de primăveri
Aflu doar licurii stinşi
Dintr-un sărut de infinit,
Un Alter Ego pentru vise
Din nara vremii a sosit.

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Carmen Druțu Onica

Copyright © 2016 Carmen Druțu Onica
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.



Un produs Blogger.