mergi și azi...
mergi și azi pe unde ai mers ieri
auzi ce-ai mai auzit
rabzi ce-ai mai răbdat
râzi inconștient sau din instinct, dar
poate nu-ți place să râzi
nici să porți rochia cu sânii la vedere
nu-ți place să-ți dai cu oja roșie
nu-ți plac nici pantofii cu toc
plângi ce-ai plâns și ce nu ai plâns
pui o rană în plus
pui un cent în cutia ta ascunsă
pui din vopseaua de păr expirată peste
părul tocit de culoarea nucilor verzi
pui încă un cartof la fiert
și rabzi
suporți amintirile din copilăria ta nedreaptă
că frecai preșurile cu peria
că fierbeai apă într-o oală de 5
kilograme în fiecare seară
că mergeai de dimineață să stai cu
butelia o zi întreagă
că te împingeai la aceeași coadă la
carne, ulei, zahăr
cu aceeași oameni de la lapte
îți aduci aminte de înghețata aia bună
de guma în formă de țigară
îți aduci aminte de coada de la gaz sau
aia de la pâine
îți aduci aminte de biserică
de coliva pe care o primeai în palmă
de veșnica pomenire și de același plâns
al mamei
îți aduci aminte de prima bătaie
atunci când un oarecare s-a apropiat de
tine și a zis ceva urât de tine
de mama sau de tata
de soră sau de frate
ai vrut să dai în el, dar n-ai putut
în schimb ai primit un pumn în stomac
ai căzut în praf fără aer
încercai să respiri, să te ridici, dar
dracu știe de ce nu puteai
de ce nu încercai să fii mai rău ca ăla
care te-a lovit?
pentru că erai altceva
un străin
un ciudat
erai copilul fără frați
erai copilul orfan
erai copilul cu vacanțele de la cozile
comuniste
erai copilul care adormea spunând „înger
îngerașul meu...” pentru că-i era foame
pentru că-i era dor
pentru că-i nu-i era rușine să-i fie, să
nu-i fie, să nu aibă, ori să aibă mai mult decât putea duce
așa în hainele lui rupte
așa în nopțile lui reci
...mergi și azi pe unde ai mers ieri
fără să-ți dai seama că ai ajuns la capăt de mai multe ori
paharul
cu vin
eu zic să mai pui un pahar cu vin pe
masă
să ai pregătite câteva cuvinte de
dragoste
și ceva dulce dacă ai prin casă
n-ar strica o lumânare roșie ori albă
iar în ochi să ai lacrimi de fericire
ridurile să le trimiți o vreme la
plimbare
spune-le că-n port se dă gratis acadele
cu gust de migdale
eu zic să frămânți un trandafir de
petale
pe hol la intrare
un tablou pictat în culori fericite să
pui pe perete
poate cel din vară
spune-i că-i un cadou venit de prin
stele
ori spune-i că preferi să o scalzi în
miere
și-atunci când amintirea îți va păși în
casă
cu tine copil la pieptu-i zâmbind
adu-ți aminte că vremea-i frumoasă
că timpul e scurt
și tot ce-ți rămâne în suflet
de-l pui pe masă
cuprinde paharul acela cu vin
tu spui că-i ușor să treci fugind pragul
că cercul iubirii cuprins te-a rămas
și brațul te roagă să-i poți măsura
petala prea albă din tâmpla noastră
poștașul nu trece nici azi pe aici
furtuna se zbate de stânci
parcă plânge
rămân să mai scriu două rânduri apoi
mai pun un pahar cu-acel vin între noi
nu
ți-ar plăcea?
prea mulți au răspuns la întrebarea ta
„viața ce e”
și nu vreau să te pun în dificultate
răspunzând aiurea
poate că ești într-o stare proastă
să te aprob că „viața e o plecare” e ca
o minciună
dacă ești în toane bune îți spun că
viața-i o chestiune în care trebuie să mergi
treaba filosofică nu-i de nasul nostru
dar nu-i mai bine să ne acoperim de
metafore
să ne facem declarațiuni de dragoste?
nu ți-ar plăcea să auzi că acel covor
roșu a fost colorat pentru tine
și că trandafirii din curtea bisericii
au rămas fără petale
pentru că sunt toți în cada ta plină
ochi
iar sub ei te așteaptă legea atracției?
nu ți-ar plăcea să te atingă șoapta
mâinii mele care a desenat chiar acum
o inimă cât zidul chinezesc?
avangardistule, zic
să lăsăm baltă plecările
chiar și înjurăturile
lenea care m-a cuprins a ucis orice gând
negativist
și iată cum rod sarcastic la un viitor
pacifist
sperând la nicio plecare în următoarele
secole
n-ai cum să mă fumezi
n-ai cum să mă fumezi fixând din ochi o
scândură
nici para lui Rembrandt și nici mărul
biblic
nu-s elemente depresive care să fluture
existența în plimbarea de dimineață
uite că filologul, filosoful, istoricul,
arheologul, poetul
au câte-un nume de stradă sau o statuie
în centrul vechi al unui oraș
eu am un bilet câștigător în buzunarul
drept
merg râzând prostit pe lângă o casă
scoasă la vânzare
ating în fiecare zi vitrina de lux a
unui magazin fițos
mă sprijin câteva secunde de un
Volkswagen 2017
și privesc, da, fix așa cum spui și tu:
la urbea care clocotește
și ce crezi?
mă dezlipesc de mine și aleg să fug și
mai tare spre fericirea
care mă duce exact la Pub-ul lui Paddy
pentru că el e singurul prieten ce-mi
zâmbește în fiecare zi
cu gura pân' la urechi, întrebând: „how
are you? alliswell?”
în timpul ăsta îmi umple un pint cu
Guinness
apoi îmi povestește iar de Arthur și
afacerea lui.
acum spune și tu dacă are vreun rost să
păstrezi gândul ăla care te roade
ori e mai bine s-o tai hai-hui prin
viața
care-ți joacă pe vârful degetelor
pe coastă se schimbă lumina din partea
stângă în partea dreaptă
ploaia bate de sus în jos
iar pietrele sunt aceleași ca ieri
bocancii tăi împușcați
au făcut pact cu pantofii damei
în dulapul de nuc găsești fusta de care
mă întrebai
iar cele trei nuci verzi
alea pe care mi le-ai dat în fața
bisericii
când aveam 7 ani
le-am așezat sub scaunul lui Dumnezeu
pe coasta de vest se schimbă lumea
cea de dincolo trece în cea de dincoace
primăvara și-a ascuns în ochii mei toate
florile de cireș
nu vrei să întrebi ce nu vreau să-ți
răspund
că uite cum bat clopotele:
a viață
a iubire
a moarte
a război
...dai ochii peste cap și nu ignori
prăpastia de promisiuni
dai cu piciorul în fundul virtuții
și râzi - că nu rabzi
și fugi - că nu ști să lupți
și mai pui o mască peste ochii tăi
obosiți
să plămădești o mare de trecere
pe coastă am făcut un pas în plus
oceanul m-a cuprins de tâmple și-amândoi
am tăcut.
Dorina Şişu (n.
30 octombrie 1971, locuiește în Dublin, Irlanda): Este absolventă a
Facultății de Litere din cadrul Universității “Transilvania” din Brașov. Director și fondator
al revistei de cultură „Itaca” din Dublin (din 2013) și al revistei „Onyx
– România/Irlanda”. Este coordonator şi fondator al Centrului de promovare „Itaca”
– Dublin, începând cu anul 2012. De asemenea, Dorina Șișu este inițiator,
fondator și donator al Bibliotecii “Fănuş Neagu” din
Dublin (în 2011). Coordonează concursul literar „Peregrinări” (proză
scurtă, organizat anual în Dublin, cu participare internațională) și este coordonator
al Distincțiilor revistei Itaca pentru Cartea anului – Diaspora
(din 2015). Dorina Șișu este membru fondator al „Itaca organization Dublin”
(din 2017). Începând din 2010 publică poezie și proză în diverse antologii și reviste
din România și din străinătate. Volume publicate:
Oase (volum de poezie publicat sub conceptul editorial underground,
colecția - ediții second-hand, exemplare
distribuite gratuit în Brașov și București, 2009)
Incursiune în romanul
grec – latin (editura Transilvania, 2010)
Intuiția rătăcirii mele (volum de poezie, editura Armonii Culturale,
2011)
Înghițiți de pustiu - amintiri din comunism (volum colectiv de memorialistică
și proză scurtă, volumul I, editura Self Publishing, 2014)
7 ani (roman, editura Singur, 2014)
Plătind pământului
cu moartea noastră (volum de
poezie, editura Singur, 2015)
Înghițiți de
pustiu - amintiri din comunism (volum
colectiv de memorialistică și proză scurtă, volumul II, editura Singur, 2016)
Joi spre miercuri (volum de poezie, editura Limes, Cluj, 2017)
Înghițiți de
pustiu - amintiri din comunism (volum
colectiv de memorialistică și proză scurtă, volumul III, editura Singur, 2018)
Jurnalul pacientului
englez & confidenta irlandeză (jurnal în dialog cu Ștefan Doru Dăncuș, editura Singur, 2018)
Citește și: Dorina Şişu - Doar un suflet curat
Citește și: Dorina Şişu - Doar un suflet curat
Blog personal: Dorina Șișu
Copyright © 2019 Dorina Şişu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.