Politica privind datele cu caracter personal poate fi consultată aici:

15 aug. 2018

EMIL IULIAN SUDE















Poezii din din manuscrisul “paznic de noapte”:

Cele ce vin de unde cele ce vin la masă cu noi  

și Nechematul aflat până și în semnul crucii ne cere pâine şi vin. şi noi îi dăm din toate ale totului. şi începe Nechematul să ne ceară de tot de brusturi de gălbenele.

noi murmurăm ăsta ne face vreo
alifie. spune un lucru şi se dă pe altul. atât
se aseamănă cu ăla care a pus piatră peste piatră că luceşte da' nu străluce. vine el
să ne ceară repede ce i-am dat binevoitori.

credeam că suntem o sprijinire de sus în
jos aşa ca o gravitație inversă. şi ne-am
crezut trăitori şi nebuni întru poezia meşterului
ne miram de jumătatea care se miră de cealaltă jumătate. l-am ispitit ca nişte
babe care se roagă să nu plouă că nu au
ele umbrele.  nu ştiam că ori ori nu înseamnă
şi şi

când colo ăsta ne foloseşte să facă alifii
pentru poeții care vor veni


La  uşa invizibilă nu mai era niciun motiv
al aşteptării vreunei pauze

erau cu toții într-o pauză ieşeau orele afară pe hol  şi noi mai cu viață de atâta chimie ne îmbujorasem. 

ne întrebau elevii clasei a 5 a A de uşă. noi ştiam că era în locul uşii.  şi toată lumea se simțea vinovată cum o să mai stea până vine doamna profesor după sau înaintea  uşii unde clar nu mai era uşa din locul uşii.  

şi să vezi cum ducea mecanicul
pe tâmplar de balamale  să-l fixeze în
locul care ne întreba ce este cu el
întredeschis.

că noi deja ne gândeam cum să deschidem
şi să închidem tâmplarul.


Şoferul autobuzului 300
cred că ne urăşte sau autobuzul.

tacticos şterge volanul de praf
aprinde o țigară şi privirea lui plictisită
în partea opusă privirii noastre.
batem de zor la uşile acordeon
măcar ca pe nişte saci cu cartofi
să ne ducă şi pe noi
ce sărbătoare în autobuzul 300.

batem şi nu ni se deschide
mare lucru să fii şofer să
ai în mâinile tale viețile atâtor ca noi.

noi insistăm suntem zglobii imităm
bunătatea dăm cu pumnii în acordeonul vesel
jucăm şotron şi capitale îi arătăm cămaşile de pe noi ale cartofilor

EMIL IULIAN SUDE


Dresoare cum nu s-a mai văzut

un amant dintre noi şi un soț
fără degetul mare prin sângele lui
înflorea trestia de zahăr.  păsările
flamingo îi ieşeau din piept sperioase puse
pe curățenie. se
auzea că nu simțea nimic  nu
ştia dacă mai este femeie. se coborâse
din întâmplare un suflet într-un corp din întâmplare. tăiată pe jumătate ne arăta
câteodată unde au locuit ovarele
din hârtie creponată şi bebeluşii de pluş

o găleată cu storcător şi câteva mopuri
căutau iubirea prin toate ungherele pline
cu plase de păianjeni.


Mai venea câte unul lângă noi

de sărbători câte un stomac nou câte o ladă de bere. un pancreas găurit de sarmale
ne dădea semnale ce bine se trăia.

noi nu am crezut vreodată că se poate
muri şi de sărbătoarea de paşti.  pentru un moment credeam că numai coboară lumina
şi ziceam gata înviem. şi aveam lacrimi
în ochi de tristețe că iar se amâna învierea
noastră pentru înviere celor vii tot un fel
ca noi da ăştia aveau acces la cele de deasupra un fel de nemuritori ai momentului.

şi să ne mai îmbunăm mai luam stomacurile
şi gurile veniților de sărbători că eram o sumedenie 
de stomacuri şi guri  şi nu ne săturam


Fosta mea colegă îmi zicea pensionar

în autobuzul 300
numai eu mă aşezam pe un loc
gol. fosta mea colegă îmbrăcată la patru ace.
şi curată şi albă de mâncai murături
la fiecare masă. 

serviciul de pază era prilej de sărbătoare aşa de frumos era îmbrăcată
nu se aşeza niciodată pe câte un loc gol
zicea sa nu se murdărească de atâtea şezuturi ale altora şi gume de mestecat 

ea nu se ducea niciodată la wc-ul şcolii se ținea în ea nu voia să iasă afară
până se terminau cele 12 ore o vedeai cum
facea burtă şi se dădea de-a dura era singura colegă  de fiecare zi gravidă cu noi marinarii
de toate culorile hârtiei igenice.

se uitau chiorâş.  îşi dădeau coate bunicile şi fetele bătrâne cum
mă odihneam ca un pensionar. o bucată
de carne tocată cu ceapă cu orez cu ouă şi ardei iute
numai bun de împachetat

se ridicau prăpăstioase şi îşi scuipau în sân
zicând. ce bine că nu s-au măritat


Și ce fericire în bățul unui umeraş pe un cerc de metal.

de-a-dura o lume.  ploaia caldă să vină
să  înfunde cu crăci toate şanțurile unei
la țară o mare prăfoasă  şi scafandrii cu titanice de hârtie.

cuțitoaiele prăjite pe paiele nici foamea nici
frica de înec şi varză şi urzici cum bunica
scuipa pe geamuri la cocoane să ia spirtul
pentru copii să ducă

zarzavaturi nu de plastic să ne îndoape cu fuga spre joacă la porți mâinile întinse prin garduri să ceară gogoşi din făina albă 
cum numai vecinii bogați

să lipa lipa după noi zmeul de rățoi
ascunşii în zarzavaturi şi secete puii
din firele de cer o desfacere
de îmbrățişare moale nisipul

ceas de vară cu o oră înainte


Colega de la 24 pe mulți a iubit

când suna a gol se strângea la burtă
în toată fuga. dăruiam instant primeam instant.

îşi scoatea capetele blonde o puzderie pe înserat în luciul apei să ne facă în ciudă că mult a iubit. noi le croşetăm eşarfele distorsionate şi pelerinele galbene să le fie de cald. abia aşteptam

să le cadă florile şi să se coacă în vetre cu puțin zahăr . să muşcăm din ele până ne vor lumina. poate or vrea să rămână cusute
pe cer să arunce în noi cu praf şi semințe şi dovlece

şi cât ne rugam să ne dea trupuri de carne.
măcar broaşte dansatoare la degetul ei mic.


Şi mai aveam o oafă lângă noi

noaptea îşi trăgea cearceaful peste cap
să îi dăm şi noi o formă
schimba asta paznicii
când azepeuri când slipi. şi noi tot goi
o căutam cu degetele în ochii de pământ
să o vezi cum sforăia spre dimineață.
adormise într-o balenă cu colăcei. şira
spinării cum o puneai aşa stătea lungită
până se curba la orizont în brazdele dimineții
şi vorbăreață ne spunea că a îmbătrânit şi
nu mai producea nimic şi atârnă rotitoare
nicio ceapă niciun cartof nu mai răsărea
fără jumătatea ei de zi. că ea ne-a apropiat
pe toți şi numai la lăsarea ei o simțeam
mai bine în piepturi.

noi ne duceam orbecăind pentru ea
să o punem în ghivece.


Să-i fim de folos când numai folosim la nimic ea tot mai cere de la noi 


ce nu am avut şi ce o să avem ea cere  ne lasă una de răi şi ne ia cealaltă  tot aceeaşi de buni

de parcă ar fi  şi a vieții din viață
vrea să iasă la lumină o plantă şi ne

creşte pe lângă ceafă  ne face loc gol
de unde iese ea rămânem noi ce am 

rămas în  câteva gropi pline să ne împărțim
la ea în minciuni mărunte şi ne plezneşte
din burtă ca spicele de grâu din lipsa zilelor

o punem de spaima ei nu mai ştim să  ieşim din ea legați la ochi că tot trupul să fie un ochi 

al fricii cu aromă de piersici zici că e viața
însăşi pleonastica moarte


Emil Iulian Sude (n. 06 septembrie 1974): Membru al cenaclului „Geo Bogza” din Câmpina. A publicat în Oglinda Câmpinei, Mozaicul, Singur, Ziarul de Duminică, Impact cultural, ziarul Lumina, New York Magazin, Steaua, Viața Românească, Alchemia, Ramuri, Vatra, eCreator, Timpul, Revista 101 în limba ebraică, Sintagme Literare, Cervantes, Revista 33, Oglinda Literara, Boema, Luceafărul, Alchemia, Revista 13 Plus, Urmuz, Prăvălia Culturală, Confluenţe, Aşii români, ProDiaspora, Rromano vak (online) ș.a. Emil Iulian Sude a avut grupaje de poeme difuzate de Radio blue-green (2016) și Radio România Cultural (în emisiunea “Minutul de poezie” – redactor Daniela Drăghici). A participat la  atelierul de creație literară (prin concurs) M.N.R.L - Zilele Bucureştiului susținut de către Dan Mircea-Cipariu şi Florin Iaru.

Premii:

George Hanibal Văleanu - Roșu Vertical, 2001
Alexandru Tudor Miu - Geo Bogza, 2012
Traian Demetrescu (Premiul al doilea 2012, premiul al treilea 2013)
Revista Cuvinte (Premiul întâi 2016)
Nominalizat la concursul Lidia Vianu Translate
Premiul editurii Eurostampa 2016
Premiul al doilea la Concursul național de creație literară “Bronislava Wasj” (ediția întâi)
Premiul al doilea la Concursul “Andrei Mureșanu” (2016)

A publicat în antologiile:

Moștenirea Văcăreștilor (volum colectiv, 2013)
Antologia Renata Verejanu (2017)
Almanahul Sintagme Literare (2017)

Volume publicate:

Scărarul (publicat de Asociația Culturală Direcția 9, referinţe critice de Nora Iuga, editura Grinta, 2014; volum publicat și în limba ebraică în traducerea  lui Menachem M.Falek)
Chiar Nu (editura Eurostampa, referinţe critice Al. Cistelecan, Gabriel Nedelea, Nora Iuga, Ciprian Chirvasiu, Marian Ilea, Maria Dinu, Eugenia Țarălungă, Daniel Cristea-Enache, Constantin Trandafir, Florica Patan)

Copyright © 2018 Emil Iulian Sude
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.