EUGEN POHONȚU

reflexii

în casa aceasta cu multe oglinzi
se târau pașii noștri
și-un soare plăpând
ținând isonul unei cântări absurde.

în casa aceasta diminețile nu mai au gust de pâine,
nu mai promit nimic, nici o poveste...
până și moartea se rătăcise
într-un azil neîncăpător,
când eram atât de singuri.

în casa aceasta oglinzile sunt fluide,
nu le poți refuz alumina,
se reinventează lacrimă de copil,

și nici cerul nu se sfârșește
cu îngeri căzuți!

din cântul trist

m-am trezit descumpănit
căutând ceva între cer și pământ,
e târziu cerul,
pământul mai rar,
doar ochii din spatele celor fără de vise.

dincolo de ploaie, un fir de păr
alb,
o sălbăticie cu ierburi în vânt
și viața ca o iederă
pe o scară de fum

chipul tău
e felul meu de-a plânge
dincolo de penumbră
către puțin.

se aude pianul
ca un trup viu,
apoi se așază.

anotimp al Apocalipsei, femeie

                          dedicat poetului Ciprian Chirvasiu

eram un om viu la marginea femeii îndrăgostite,

la praznicul trupului

îmbătat de lenjeriile rostogolite prin vinile mele

de străzile cu mirosul depărtării ucise,

și nu mai era timp de plecare nici răgaz de așezare.

ne naștem cu tălpile-obosite

în nopțile când păsările zboară cu ciocul deschis

prin aerul dintre mâinile noastre.

câine bătrân alergând

când adevărul este aruncat peste ultimul cuvânt,

ne-ascundem în glasul umbrei.

mintea mi-e grădina înflorită

a celor ce mă locuiesc astăzi,

în palmele mele

unde uneori cuibăresc domnișoare

cu pantofi albi…

bătrânii nu vorbesc decât cu singurul ochi închis

iar când adorm, adorm prea-ndelungat

și mor ca vulturii bolnavi de mers.

tu nu poți să mă naști din propria-mi carne

când profeții mi se plimbă prin sânge,

deci ne-adumbrim cu umilința zeilor

și ne vom curăța precum mările de valuri,

vom muri când Dumnezeu își va fi irosit gesturile,

iar morții se vor scălda în apa ce le-o vărsăm,

spre mântuirea noastră.

Eugen Pohonțu: S-a născut în nordul Bucovinei, la Rădăuți în județul Suceava, în 15 martie 1955. Este absolvent al Facultății de fizică din cadrul Universității “Al. I. Cuza” din Iași. Eugen Pohonțu este PhD în Fizică și Cercetător științific (specialist IT) în București.

Membru activ al cenaclului ”Junimea” din Iași, din studenție, Eugen Pohonțu a debutat cu un poem publicat în revista ”Convorbiri Literare” în anul 1978. Și-a întrerupt preocupările scriitoricești literare timp de 20 ani, după moartea poetului Nichita Stănescu în 1983, până la finele anului 2003. Începând din 2006 publică grupaje de poezii pe site-ul ”Agonia”, cu intermitențe și sincope, precum și pe alte site-uri literare. Poeziile sale au fost publicate în antologii literare colective, destul de multe la număr, precum și în numeroase reviste literare.

Volume publicate:

Simboluri deturnate (primul volum de autor, editura Rovimed, 2014)

Karumi - Fragmentarium (poezie minimalistă de influență/manieră japoneză, Haiku, Senryu, Tanka și Renga, editura Art Creativ, 2016)

în sensul copilului (editura Grinta, Cluj-Napoca, 2017)

Pagina Facebook: Eugen Pohonțu

Copyright © 2018 Eugen Pohonțu

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.