PETRONELA BLEBEA

Cascada

Dacă lumea ar fi o cascadă,
Mi-ar plăcea să fiu o picătură
Din învolburarea ei misterioasă
Ce colindă întreaga existență,
Într-o revărsare fabuloasă
De răcoare și forță.
　　　
Aș vrea să fiu acel strop
Unic ca formă și gust,
Prăbușit din înaltul bogat
Într-o rostogolire amețitoare,
Cu o furie calmată brusc
De liniștea din vuietul ei,
Uniform și firesc.　
　　　
Și dacă n-aș fi stropul
Acela, ales să ajungă la capăt,
Înspumat ca un cal într-o cursă
Nebună, de patimi și umbre,
Aș vrea să rămân măcar
Martorul mut al curgerii ei,
Așezată sub stânca ce știe,
Câți stropi au pierit irosiți
În zbuciumul ei către șes.
　　　
Să aștept să mă cheme
Destinul cascadei umane,
Pe mine, picătura de apă
Ce lipsește din căderea ei
Spectaculoasă, ca un salt
Mortal, într-un alt univers
De oameni și vise trăite intens.

Să-mi faci din vise un buchet

Să-mi faci din vise un buchet,
Din viața mea să faci o glastră,
Din inimă fă-mi un sipet,
S-ascund în el iubirea noastră.

Cu taina ei să mă hrănesc,
Crescând treptat în strălucire,
În firul ei să mă-npletesc,
Și să rămân mereu iubire.

Să țes din el poveste castă,
Cu început făr’ de sfârșit,
Șoptită tandru la fereastră,
Chemare a setei de iubit.

Să-mi fii în suflet înger bun,
În viața mea să fii lumină,
Să-mi fii fior de dor nebun,
Să-mi fii o dragoste sublimă.

Adie vântul peste noi

Adie vântul peste noi,
Printre copaci de frunze goi,
Trimitem gând spre cer albstru,
Și-l agățăm de-un nor sihastru.

Căci norul sigur ni-l va duce,
Și-l va lăsa la o răscruce,
Unde-i menit să se oprească,
Să stea acolo și să crească.

Ca să-și aleagă drumul său,
Poate mai bun, poate mai rău,
Și împreună cu-n alt gând
Să se întoarcă pe pământ.

Coboară gânduri peste noi,
Printre copaci de fructe goi,
Căci timpul repede a trecut,
Și tot din noi viața a rupt.

Frânturi de suflete rănite,
Bucăți de doruri neîmplinite,
Ce le-am lăsat ascunse în gând,
Și le-am trimis spre cer, pe rând.

Adie vântul peste noi,
Vânt rece cu miros de ploi,
Va fi furtună mai pe seară,
Să nu uităm gânduri pe-afară.

Petronela Blebea (n. 11 aprilie 1977): Note despre mine însămi

Port în suflet CV-ul unui om obișnuit pentru care cuvintele sunt mai mult decât un "defect profesional", sunt un mod de a-mi face gândurile trăirile şi simţirile să devină scrieri în proză sau în versuri, care au darul de a-i face pe ceilalți să se regăsească în cea mai mare parte din ele, măcar o dată în viață. Filolog de formație, profesor de limbă engleză la un liceu din micul oraș, Călărași, în care mi-am petrecut cea mai mare parte a vieții, am redescoperit pasiunea pentru scris acum câțiva ani, după ce, în trecut, fusese doar un hobby de adolescentă în căutarea propriului sine.

Acum, la maturitate, mai întâi a apărut blogul "Zbor în suflet", apărut în iunie 2015 care, în prezent, adună peste 400 de "ore" de zbor lin și senin, apoi în 2017 a apărut volumul cu același nume, menit a fi un "tribut" adus inspirației aduse de acest blog. Volumul "Zbor în suflet", apărut în mai 2017 la editura Libris, Brașov, este alcătuit dintr-o sectiune de poezie "Aripi în zbor" și una de proză "Povești adulte".

În rest, rămân omul simplu care scrie experiențial, cu sufletul, doar atunci când are ceva de spus sau trăiește ceva, uneori frumos, alteori trist sau dureros.

Copyright © 2018 Petronela Blebea

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.