Ridul
de sub pleoapă mustăcește
în
lumina parșivă oglinda
îți
arată/dinții albi
strigă/Hei,
ești tânăr!
Suflete,
cancerul nu atinge
Fluturii
mor doar după ce se zbat
Pastila
a rămas amară
Din
obraz de deschide
o
poarta (...)
nu
e un cimitir
Acolo
unde oasele sunt răsfirate
E
doar rece
Acasă
În
spate e cheița
care
rotește un zâmbet larg
E
omul care înveselește orașul
și
mușcă din asfalt
Când
noaptea despletește gânduri
El
e bufonul care încolțește zâmbete
Plânge
cu nasul de gumă
Și
genunchi de uriaș
Inima
lui e o sirenă
Pentru
suflete albe
Copilul
cu fluturi în obraji
Aleargă
bătrânul cu nuci
în
palme
Numai
ochiul șarpelui știe
Că
în fiecare zid e
o
inimă fără vârstă
Uite
că s-a întors!
Exclamă
greierii!
În
timp ce zahărul
se
așază în bulgări
în
carnea dimineții.
Cei mai
frumoși ochi
Câți
ani lumină
au
ochii tăi (?)
Orașul
își caută
viitorul
în ei
Atât
de mulți oameni
(și
vrăbii)
respiră
bunătatea lor.
Georgiana Mihaela
Dragomir: Autoprezentare
Mă numesc Georgiana Mihaela Dragomir, am 29 de ani, am o
experiență în media locală și națională de aproape 10 ani. În câteva luni voi
fi licențiată în Drept și absolventă unui master de cercetare în plurilingvism.
În toamnă voi candida la scoala de doctorat. Îmi doresc să susțin un doctorat
în lingvistică aplicată. Prin teza mea vreau să aduc în atenție că sistemul
educațional ar trebui să se bazeze mai mult pe lingvistică, întrucât oamenii
pot acumula orice informație rapid, dacă înțeleg bine sensul cuvintelor. Îmi
place să lucrez cu adulții, țin cursuri de scriere creativă, îmi doresc să fiu
asistent universitar deocamdată, însă, îmi place să-i însoțesc și în diverse
demersuri juridice, astfel că nu exclud varianta de a deveni avocat într-o zi.
Nu pot
să spun de ce m-am apucat de scris, știu doar momentul: când aveam 10 ani.
Aveam obiceiul de a scrie pe orice, de la șervețele de masă, până la
registrele foarte importante ale tatălui meu, cel care a fost cel mai mare
susținător al meu. În 2016 și în 2018 am câștigat două premii la Festivalul
Internațional de Poezie și Teatru "Castello di Duino" - Trieste, cu
poeziile "Acasă" și "Sufletul ca un fluture".
Am primit mai multe oferte de a publica un volum de versuri, dar eu nu simt că
acum e momentul potrivit. Nu-mi plac publicările și lansările pe
repede-înainte.
În
timpul liber merg la teatru, am în lucru o piesă de teatru. Cred că arta e o
formă de iubire, cred în mai multe tipuri de iubire față de mai multi oameni și
nu-mi plac oficializarile. Cel mai bun sfat pe care l-am primit este de la
tatăl meu și care mi se potrivește, în orice situație să fiu eu, să rămân om.
Copyright © 2018 Georgiana Mihaela
Dragomir
Utilizarea
integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
autorului.