CARMEN SECERE - APROAPE FERICIȚI

 

Carmen Secere - aproape fericiți: Carmen Secere,  membru activ al Cenaclului 9, al Cenaclului Lira 21 şi al Cenaclului Glykon, ne propune volumul ei de debut: ”aproape fericiți”.

“Poemele lui Carmen Secere au un numitor comun aproape tactil, inseparabil stărilor create de aceasta, acea senzație de liniște și lumină, de copilărie și inefabil, de bunătate, în pofida cuvântului care uneori răzbate din poeme întunecos, răbufnitor sau neliniștitor, cortina cade întotdeauna întru frumos și binecuvântare. Sufletul omenesc împrumută armonia sufletului universului, armonic dar și enigmatic în același timp, vizionând circular temele fundamentale, turbionar, lăsând cititorului iluzia cunoașterii și a revelației, asta face Carmen în poezia sa. Carmen Secere trăiește împărțindu-se între fascinația existenței, a copilăriei și atracția pentru starea fundamental umană, iubirea, dragostea profundă, unică, intangibilă de altfel, dăruirea sa în vers mascând de fapt starea de imponderabilitate fizică reală, entropia senzațiilor cotidiene (…).

Lectura versurilor poetei Carmen Secere din acest volum mi-a întărit convingerea că arta de a fi femeie, senzualitatea ascunsă cu dibăcie după cuvinte uneori abrupte, parfumul nedisimulat al iubirilor dincolo de verticalitatea iluziilor, rafinamentul imaginilor chiar cu deznodământ obsesiv, este arta de a putea face să vibreze orice suflet, indiferent de gen și recunoașterea indubitabilă a feței Zeiței. Conștiința armoniei interioare este o acută dezgolire de poezie întru poezie. Este vorba despre un act de opțiune textualistă îndârjită (Veronica Popa), probabil aceasta fiind unica modalitate de exorcizare a fricii de poemul feminist.

Și pentru că această carte a trebuit să primească un nume, a fost denumită ”aproape fericiți” până dincolo de Zidire, în drumul spre Poezie!” (extras din prefața volumului ”aproape fericiți” semnată de poetul Eugen Pohonțu)

***

Vezi mamă mi-ai citit prea multe povești

locuiesc într-un clopot de sticlă iar în afara lui

oameni cu tălpi murdare merg înapoi

fără să numere întoarcerile

uneori îmi doresc şi eu măcar o singură sărbătoare

dar m-ai crescut în grija duminicilor celuilalt

unde sunt închise toate bisericile

și nicio înviere nu-mi e permisă

***

Noaptea liniștea se întoarce în oraș

singurătatea umblă desculță

să nu trezească visele abandonate la colțuri

indiferența a devenit cumva un doliu permanent

închid ochii cu iluzii frumos colorate

nu se mai vede niciun suflet

cine știe poate mâine

în sanatoriul berghof pacienții vorbesc

despre timpul probabil

afară nu mai e nimic de trăit

***

Dacă nu-ți răspund

nu înseamnă că m-am pierdut

în ape de băut

sunt doar nisip aruncat

în ochiul deșertului

rostește-mi numele de trei ori

în tâmpla unui elefant alb

și iată-mă

adică iartă-mă 

***

Alarma ceasului răgușit mă trezește

în dimensiunea altei dimineți

mereu mi s-a părut târziu

în stații oamenii își dau coate

răscolind prin singurătățile altor oameni

bătrânul de pe bancă

desface nodul unei batiste

să mângâie o amintire

altcineva povestește despre dragoste

și alte nimicuri

noaptea trecută a fost lună plină

și-atât

***

De nu mi-ar fi atâta dor de tine

aș mai scrie mărunt

despre marginea însingurată a patului

despre străzile pustiite de vindecare

despre simpla deschidere a ferestrei

de nu mi-ar fi atâta dor de tine

Citește aici mai multe versuri și profilul autoarei: Carmen Secere

Cite;te aici poezii din volumele: viața pe gheață /carmen contra carmen, Blank

 

Copyright © 2018 Carmen Secere

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.